Implementarea unei Politici Publice

Analiza secvenţială analizează procesul de realizare a politicilor publice propunând o împărţire în secvenţe (paşi) a ciclului de realizare a politicilor publice. Fiecare secvenţă este distinctă din punct de vedere temporal şi funcţional, ea fiind analizată separat în cadrul acestui model.

Unul dintre scopurile acestui efort de investigaţie este de a releva modelele proceselor politice. În acest sens s-a încercat o grupare a diverselor activităţi în funcţie de relaţia lor cu politica publică. Rezultatul constă în configurarea unei secvenţe de procese specifice politicilor publice:

- Identificarea problemei - cererea expresă de acţiune guvernamentală

- Stabilirea agendei - decizia asupra problemelor care se vor regăsi pe agendă

- Formularea de propuneri de politică publică - dezvoltarea de propuneri pentru a rezolva probleme specifice

- Legitimarea deciziilor de politică publică - selectarea unei propuneri, construcţia suportului politic pentru susţinerea propunerii respective, adoptarea propunerii prin act legislativ

- Implementarea de politici publice - organizarea administraţiei, stabilirea ofertei de servicii, stabilirea resurselor financiare prin taxe sau alte mijloace

Implementarea unei politici publice face parte din procesul de realizare a unei politici publice si este un stadiu critic de realizare a unei politici publice, rolul administraţiei fiind decisiv.

După ce o problemă a ajuns pe agenda instituţională, şi mai multe opţiuni au fost propuse pentru a o rezolva, iar guvernul s-a decis asupra uneia, ceea ce mai rămâne este punerea în practică a deciziei. Acesta este stadiul implementării politicii din cadrul ciclului politicilor publice şi este definit ca „procesul în care programe sau politici sunt puse în practică; arată transpunerea planurilor în practică”. Acest stadiu poate părea puţin problematic, dar numeroase studii demonstrează că de multe ori o politică publică a eşuat nu pentru că nu ar fi avut mijloacele corecte, sau pentru că nu s-a ales calea cea mai bună, soluţia cea mai bună, pentru a rezolva problema respectivă, ci pur şi simplu pentru că nu a fost bine pusă în practică.

Există o serie de factori care pot îngreuna transpunerea în practică a politicilor publice. Printre aceştia putem să enumerăm: natura propriu-zisă a problemelor, condiţiile sociale, condiţiile economice, noile tehnologii care sunt sau nu la îndemâna guvernanţilor, cicumstanţele politice, opoziţia sau insuficienţa (cantitativă sau calitativă) a aparatului administrativ care este însărcinat cu implementarea politicii respective, resursele economice şi politice ale grupurilor ţintă, lipsa sprijinului opiniei publice

Implementarea politicilor publice

Există în general câteva trăsături importante ce disting activităţile de schimbare a politicilor publice de proiecte şi programe. Aceste particularităţi combină ceea ce determină un proces complex şi dificil de implementare a politicilor publice, chiar şi pentru cei mai experimentaţi manageri. Aceste trăsături distinctive sunt:

• Implementarea politicilor publice nu este un proces coerent şi linear. Prin implementarea politicilor publice, schimbarea este cel mai adesea multi direcţională, fragmentată, frecvent întreruptă şi impredictibilă. Cum se stabileşte succesiunea acţiunilor şi spre ce se îndreaptă atenţia poate fi extrem de dificil şi poate varia în timpul procesului de schimbare a politicilor publice.

• Procesul implementării politicilor publice nu poate fi sarcina unei singure agenţii. În majoritatea cazurilor, politicile publice necesită acţiunea comună a diverselor agenţii sau grupuri. Chiar dacă una dintre acestea este oficial agenţia care îndrumă, în realitate nu există entitate individuală „răspunzătoare” de implementarea politicilor publice Autoritatea şi responsabilitatea sunt împărţite între actorii implicaţi, ceea ce presupune că managementul tradiţional al comenzii şi controlului nu este aplicabil.

• Procesul de implementare al politicilor publice generează câştigători şi învinşi. Spre deosebire de proiecte şi programe care distribuie selectiv beneficiile unor grupuri, politicile publice implică în general dezavantajarea unor grupuri prin aplicarea de impozite concomitent cu avantajarea altor grupuri. Acest lucru presupune faptul că reformele politicilor publice au adesea un caracter politic ridicat.

• Dificultatea obţinerii resursele necesare implementării politicilor publice. Proiectele şi programele au bugete consacrate, spre deosebire de politicile publice–în special la începutul reformei-care nu deţin fonduri pentru implementare. Realizarea progresului în ceea ce priveşte politicile publice presupune lobby pentru noi fonduri, identificarea surselor existente pentru implementare şi susţinere dar şi negociere pentru redistribuirea resurselor. Toate aceste eforturi sunt supuse proceselor asociate formării bugetelor naţionale şi curentelor politice schimbătoare.

Problemele implementarii unei politici publice la nivelul societatii

• Autonomia dezvoltarii sociale vs eforturile de a influenta aceasta dezvoltare.

• Complexitatea crescanda a mediului in care traim, care face dificila identificarea conditiilor necesare pentru implementarea cu succes a politicii publice.

• Considerabila influenta exercitata de valori, atitudini si comportamentele oamenilor si institutiilor

• Nici o politica nu este realizata in izolare.

• Dificultatea in anticiparea dezvoltarea viitoare si posibilitatile limitate de a le pregati dinainte.

• Problema simularii politicii.

• Problema cauzata de consecintele nedorite ale politicii, care pot discredita implementarea ei.

Modelul de implementare top-down

Aceasta considera politica publica ca pe o exercitare a autoritatii. Ea vede determinarea scopurilor autorizate ca fiind in centrul procesului si explica restul procesului organizational ca urmarire a acestor scopuri, culminand cu constatarea atingerii acestora.

Explica rolul participantilor in cadrul actiunii in functie de relatia acestora cu autoritatea. Aceste figuri ale autoritatii sunt numiti factori de decizie si sunt cei care aleg obiectivele si modul de atingere a acestora.