Închisoarea Suceava

1. Noțiuni introductive

Ne aflăm într-o lume a umbrelor, a necunoscutului. La fiecare pas descoperim lucruri noi, lucruri care ne fascineză sau care ne deschid noi viziuni despre viaţă. Am fost înzestraţi cu raţiune, cu sentimente şi instincte care ne ajută să purtăm cu mândrie pe scena vieţii o mască, să ne jucăm rolul şi să ne retragem, cu speranţa unei noi piese, în spatele cortinei, departe de lumea mută a inconştienţei.

Asemenea păsărilor, zburăm într-o atmosferă a neliniştii, a frământărilor, plutim pe aripile unui bal mascat, trăim într-o lume a incertitudinilor şi a speranţei. Ajungem să nu ne mai recunoaştem propria persoană, aşa cum zicea şi Emil Cioran: “după anumite nopţi ar trebui să ne schimbăm numele, căci cu adevărat nu mai suntem noi aceiaşi.”

Lucrarea de faţă este pentru mine un nou scenariu ce mă revoltă, mă pune pe gânduri şi mă ambiţionează în căutarea adevărurilor unei societăţi lipsite parcă de viaţă şi culoare. Fugim din calea unei furtuni ce s-a năpustit fără milă asupra a mii de destine punându-şi pecetea pentru eternitate, fără să privim măcar înapoi. Să lăsăm isoria să vorbească în locul nostru în speranţa unei ,,treziri” naţionale, a unei societăţi ce pare să nu mai găsească drumul catre onoare şi adevăr.

2. Scurt istoric

Clădirea actuală ce poartă denumirea de Palatul de Justiţie, este clădirea Înschisorii sau aşa-zisului Penitenciar Suceava. Între anii 1850-1885, a fost construită, pe acelaşi loc, o cazarmă militară care era formată dintr-un corp în formă de "U" și o capelă.

Arhitectul vienez Ferdinand Fellner a proiectat o nouă clădire cu demisol, parter și două etaje, care a fost realizată în stilul baroc târziu. În partea din spate a imobilului a fost amenajată singura închisoare din districtul Suceava. Aceasta a fost construită de către austro-ungari în anul 1885 în municipiul Suceava pentru a servi ca sediu al Tribunalului şi Judecătoriei .

În perioada 1948-1956, în închisoarea au fost deținuți și schingiuiți luptătorii anticomuniști. În urma a numeroase schimbări, astăzi în clădire funcţionează Curtea de Apel, Tribunalul şi Judecătoria Suceava, conform anexelor.

3. Context istoric

Era în toamna anului 1945. Războiul se terminase prin înfrângerea armatei germane iar România rămăsese pradă hoardelor bolşevice. Jertfele făcute de poporul român în lupta împotriva Germaniei nu numai că au fost zadarnice , ba mai mult, vom fi pedepsiţi pentru a fi avut curajul de a ne opune şi lupta împotriva comunismului.

Am fost abandonaţi de puterile occidentale şi am fost vânduţi ruşilor pentru a fi desfiinţaţi ca naţiune sub masca ideilor utopice şi inumane ale comunismului . Crimele, violurile şi jafurile produse de cotropitori au lasat răni adânci în inimile românilor şi în special ale tineretului. În condiţiile acestei situaţii, tinerii s-au unit, în ciuda tuturor diferenţelor dintre ei, în faţa primejdiei provocate de bolşevismul rusesc, alăturându-se celor ce au prevestit cu mult timp înainte primejdiile comunismului, celor aparţinând Mişcării Legionare .

Aceasta a fost înfiinţată în România interbelică, la 24 iunie 1927, de Corneliu Zelea Codreanu. După asasinarea lui Codreanu în 1938, conducerea a fost preluată de Horia Sima. „Mișcarea legionară a fost o mișcare autohtonă, născută din grupări studențești anticomuniste, între care una era condusă de Corneliu Zelea Codreanu” (Neagu Djuvara).

În ianuarie 1941, Horia Sima și legionarii au declanșat o lovitură de stat, un război civil, împotriva lui Antonescu și a armatei române.

Antonescu a reușit să învingă în trei zile rebeliunea legionară, Legiunea fiind înlăturată de la guvernare, Horia Sima și alți fruntași legionari s-au refugiat în Germania. Autoritățile comuniste din România postbelică, prin intermediul Securității au întreținut o evidență a foștilor legionari în scopul racolării de colaboratori. Parte dintre foștii fruntași legionari au fost arestați și supuși de la caz la caz, în funcție de acordul de a colabora, la regimuri de detenție de diferite grade de duritate.

În realitate Securitatea nu a dus lipsă de colaboratori foști legionari. Adevărul e că sub dictatura lui Antonescu, Siguranţa Statului alcătuise aşa-zisele caziere politice ale tuturor legionarilor din timpul Statului Naţional Legionar. Astfel că în 1945, când comuniştii au acaparat puterea, aveau o oglindă fidelă a tuturor legionarilor din ţară. Drept răspuns, în 1947, Conducerea Mişcării Legionare din străinătate a dat ordin celei din ţară să fie organizat un serviciu de informaţii care să culeagă date din toate domeniile, folosind membrii legionari cei mai de încredere.