Islamofobia - fenomen în creștere în Europa

1. ISLAMOFOBIA

1.1 Definitie:

Cuvantul “islamofobia” este un neologism format din cuvintele “ islam” si “fobie”. Forma compusa “islamo-“ contine vocala tematica “-o-“ si se gaseste in scrierile anterioare cum ar fi cea islamo-crestina din secolul al XIX-lea.

1.2 Origine:

Utilizarea timpurie a termenului a fost citata pentru prina data de pictorul Alphonse Étienne Dinet si de intelectualul algerian Sliman Ibrahim Ben in biografia lor din anul 1918 despre profetul Islamului - Mohamed. Scrisa in limba franceza ei au utilizat termenul de “islamophobie” sau “sentimente ostile fata de islam”.

2. CADRU CONTEXTUAL PREEXISTENT

Islamofobia este un fenomen de prejudecata impotriva musulmanilor, care se manifesta in general prin aptitudini dezaprobatoare , violenta, discriminare sau aplicarea de stereotipuri , multe dintre ele intretinute (involuntar sau nu) de mass-media.

Desi termenul dateaza de mult imp, raspandirea islamofobiei a capatat o rata extraordinara in urma atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001.

3. ISLAMISMUL

3.1 Definitie:

Etimologic cuvântul "islam" derivă din rădăcina salama, care înseamnă supunere, termen ce a determinat şi formarea cuvântului „moslem” sau „muslin”, adică "cel care a primit Islamul". Forma persană a termenului este redată prin musalman, iar cea turca prin musulman, însemnând "supus lui Dumnezeu". Astfel, religia islamică, este prin definiţie "religia supunerii" necondiţionate fată de Allah.

3.2 Doctrina islamica

Islamismul, ca şi creştinismul, este o religie cu caracter universalist; deşi geografia sa include toate continentele, islamul este înainte de toate o realitate asiatică, arabii fiind minoritari printre musulmani. Referitor la caracterul universalist al religiei, Coranul – care moderează forma mentis şi comportamentul tuturor musulmanilor – afirmă unitatea fundamentală a neamului omenesc: toţi oamenii au o natură identică creată de Dumnezeu (VII, 171).

Dogma fundamentală a islamismului este unicitatea absolută a lui Dumnezeu – tawhid, împreună cu misiunea profeţilor şi cu Judecata de Apoi. Islamismul proclamă că fiinţă umana este dăruită cu liberul arbitru necesar pentru a se supune sau pentru a nu se supune comandamentelor dumnezeieşti, în faţa cărora se găseşte singur, fără un cler intermediar între el si Dumnezeu. Totodată, "religie şi stat" – din wa duniya, islamismul, prin intermediul legii islamice este prezent în toate aspectele vieţii publice şi private ale musulmanilor.

Dogma esenţială a islamismului, este aceea a unicităţii lui Dumnezeu. Musulmanul trebuie să mărturisească, în suflet şi în public, unicitatea lui Allah - "nu este Dumnezeu afara de Allah, si Mahomed este profetul său"- „ Allah este Creatorul absolut, Susţinătorul, Stăpânul, Nimicitorul, Restauratorul, Ţiitorul de minte absolut al oamenilor si făpturii”.

3.3 Influenta asupra fenomenului de islamofobie

Legea islamică Sharia împarte faptele oamenilor în mai multe categorii şi anume: obligatorii, recomandate, şi deci indiferente din punct de vedere moral, condamnabile şi interzise.Multi teologi musulmani considera ca din categoria indatoririlor obligatorii sau recomandate trebuie sa faca parte si „razboiul sfant” sau djihadul islamic. Obiectivul războiului sfânt este extinderea islamului sau a teritoriului său, precum şi pentru apărarea lui, tocmai de aceea exista cazuri în care musulmanii pot declara altor musulmani djihad, ca de exemplu războiul dintre sunniţi şi şi'iţi, pe motive religioase sau pentru supremaţie.