Istoria relațiilor internaționale

Inceputul istoriei diplomatiei se confunda cu inceputul istoriei civilizatiei , dar despre o diplomatie in adevaratul sens al cuvantului , nu se poate vorbi decat odata cu aparitia statului.

Definita sintetic ca “stiinta sau arta negocierilor”, sau “stiinta raportutilor internationale”, cuprinde intregul sistem de interese care iau nastere din raporturile stabilite intre natiunui , scopul sau direct , fiind mentinerea pacii si bunei armonii intre state.

Aparent istoria diplomatiei se confunda cu istoria relatiilor internationale.

In realitate confuzia este determinata numai de folosirea titlurilor generice de “istoria diplomatiei” sau “Istoria diplomatica”la un mare numar de lucrari care trateaza evolutia raporturilor dintre state. Istoria relatiilor internationale studiaza aparitia si dezvoltarea marilor probleme internationale, sau asa cum spune istoricul francez Jacques Droz , problema externa a marilor puteri.

Istoria relatiilor internationale nu se limiteaza numai la o expunere cronologica a evenimentelor importante ale istoriei omenirii , ci ea analizeazacauzele psihologice, pune in lumina interesele multiple si interactiunile ascunse .

Instrumentul principal de infaptuire a relatiilor internationale eset diplomatia , alcatuita din ansamblul de mijloace si activitati specifice pe care un stat le pune in slujba politicii sale externe.

Dezvoltarea diplomatiei a fost marcata de trei faze. Prima si cea mai lunga a fost perioada ambasadelor temporare proprie antichitatii si evului mediu. Faza a doua , cea a ambasadelor permanente in statele straine , conduse de guvern prin intermediul unui departament diplomatic central ,a aparut la sfarsitul evului mediu si caracterizeaza epoca moderna si contemporana. Faza a treia , a congreselor si conferintelor diplomatice este produsul epocii moderne si este considerata ca cea mai proprie modalitate de inlaturare a starilor de conflict politic si armat dintre state.

Ambasadele permanente s-au nascut dintr-un ansamblu de circumstante dintre care cele mai semnificative sunt urmatoarele : inlocuirea statului dezagraea si a actiunii de ierarhizare politica din Europa evului mediu prin centralizarea puterii ( alcatuirea marilor monarhii moderne Franta, Anglia, Spania, la mijlocul secoluluiXV ) ; ofensiva turcilor in Orient; marile razboaie ale Occidentului ( razboiul de o suta de ani, razboiul “celor doua roze”, razboaiele italiene ).

Mai repede decat marile monarhii europene , statele italiene , datorita gradului mai inalt de dezvoltare al fortelor de productie , dar si din cauza faramitarii politice au simtit nevoia asigurarii unui echilibru in peninsula prin exploatarea intereselor divergente si convergente si acordarea de concesii reciproce.

Acesti factori au fost pusi in valoare cu ajutorul diplomatiei si in mod necesar au aparut institutii si modele noi in sensul modern al cuvantului. Consecintapolitica a fost sistemul creat prin pacea de la Lodi ( 1454 ) semnata de catre Florenta, Neapole, Roma, Milano si Venetia, care a asigurat echilibrul dintre principalele state italiene si a garantat pacea si independenta Italiei pentru aproape o jumatate de secol. Dar statele italiene nu dispuneau de forte suficiente care sa le asigure integritatea si independenta in conditiile in care monarhiile vecine , tot mai consolidate si centralizate isi atintisera privirile asupra lor. Singura posibilitate de salvare era asigurarea unui echilibru politic mai larg, cu alte cuvinte organizarea Europei in mare , cum era Italia organizata in mic.

De aici necesitatea ambasadelor permanente , care prin intermediul agentilor sa spioneze intentiile tuturor si la momentul potrivit sa paralizeze pe cale diplomatica tendintele de suprematie ale statelor puternice si ambitioase.

Diplomatia organizata in adevaratul sens al cuvantului a aparut atunci cand papalitatea a devenit o forta politica in Europa . Interesele Romei pontificate in statele crestine au fost sustinute de timpuriu de reprezentanti sau agenti.

Inceputul facut de diplomatia pontificata in directia ambasadelor permanente a fost amplificat cu mijloace superioare de republica Venetia. Sub influenta Romei si din contactul cu Imperiul Bizantin , de la care a imprumutat structura si modelele diplomatiei , Venetia si-a organizat temeinic diplomatia.

Marile interese comerciale a obligat Venetia sa stranga reletiile diplomatice cu statele straine , ca sa-si asigure o reprezentare si o aparare continua . Pentru a-si atinge pe deplin scopul aceste ambasade au fost investite cu caracter permanent.