Karl Marx - socilismul și comunismul

Socialismul modern, la fel precum conservatorismul clasic, a început ca un răspuns la liberalismul sfârșitului de secol al XVIII - lea și începutului de secol al XIX - lea. Aidoma conservatorilor, socialiștii se opuneau accentului pus de liberali asupra competiției și libertății individuale. . Într-o societate capitalistă, termenii ca ,,libertate” și sloganuri ca ,,egalitatea șanselor” sună fals pentru foarte mulți oameni care muncesc.

NATURA UMANA SI LIBERTATEA

Socialiștii se opun, în mod sigur, înțelesului liberal - individualist al libertății și noțiunii conservatoare a ,, libertății ordonate”. Acest lucru nu provine din faptul că socialiștii ar considera libertatea de nedorit sau neimportantă, ci datorită faptului că, ei propun o concepție alternativă a libertății. Astfel a fi cu adevărat liber înseamnă a fi liber de astfel de obstacole și a fi liber să-ți urmărești scopurile și aspirațiile - atâta vreme cât ele nu sunt în detrimentul altora sau dăunătoare lor. Karl Marx și Friedrich Engels au emis această idee în Manifestul Partidului Comunist și au proclamat că într-o societate socialistă ,,condiția pentru libera dezvoltare a fiecăruia este libera dezvoltare a tuturor.

PRECURSORII

- Republica lui Platon (aprox. 380 i. Hr.), prezintă o versiune timpurie, deși Platon restrângea împărțirea bunurilor și soțiilor în comun la o clasă anume din societatea sa ideală, Paznicii.

- Primii creștini au adoptat în primele două secole d. Hr. O versiune mai degrabă diferită a socialismului. Ei credeau că, creștinii aveau datoria să împartă munca și bunurile lor lumești cu altul.

- Gânditorii utopici, ca Sir Thomas Morus (1478 - 1535) au pledat pentru proprietatea obștească văzută ca un antidot pentru păcatele mândriei, invidiei și lăcomiei, pe care le văzuseră în lumea lor. Thomas Morus în lucrarea sa Utopia, spunea că ,, Oriunde există proprietate privată a oamenilor și banul este măsura oricărui lucru, comunitatea are puține șanse să fie condusă cu dreptate sau să înflorească în prosperitate”.

- Secta comunistă Diggers (Săpătorii) (sec. XVII) susținea că Dumnezeu a creat lumea pentru ca toți oamenii să o împartă în comun; de aceea proprietatea privată a fost interzisă de el și ar trebui abolită.

- Claude - Henri de Saint Simon ce consideră că ,,socialismul” implică recunoașterea și aprecierea complexității și interdependenței sociale care duc la aplicarea cunoașterii științifice ,,pozitive” în planificarea socială și economică, de către o elită de experți.

- Owen (1771 - 1857), capitalist englez, devenit socialist înflăcărat. Acesta considera că beția, desfrâul, hoția, întâlnite în capitalist, erau consecința unui sistem social deformat. Vindecarea de relele capitalismului poate fi găsită nu numai într-un nou sistem de producție - producția cooperatistă pentru folosul public - ci totodată într-un nou sistem de educație.

- Charles Fourier (1772 - 1837) a fost un socialist francez a cărui viziune utopică provenea dintr-un amestec de misticism, numerologie și teorie psihologică frustră. Viziunea lui Fourier în ceea ce privește o societate armonioasă a fost cuprinsă în descrierea sa despre ,,falaster”; o comunitate de aproximartiv 1600 - 1610 oameni este populația ideală, în care rezidenții vor produce tot ceea ce le este necesar , iar toate pasiunile lor vor fi satisfăcute pe deplin. Falansterul era bazat pe principiul ,,muncii atractive”, oamenii vor munci voluntar cu condiția să găsească o ocupație care implică talentele și interesele lor, în aceste condiții aparatul coercitiv al statului nu va mai fi necesar.

- Socialismul lui Marx.

- Karl Marx s-a născut la Trier, în Renania germană, în anul 1818. A studiat dreptul la Universitatea din Bonn și absolvit studiile doctorale în filosofie în anul 1841. A fost membru al grupului Tinerii Hegelieni ce au păstrat cea mai mare parte a modului de gândire al lui Hegel. Precum Hegel, Marx vedea istoria ca o poveste a strădaniilor și luptei umane, iar câtă vreme societățile sunt divizate în clase diferite, conflictul de clasă, respectiv între cea dominantă și cea dominată, este inevitabil. Deși era un critic declarat al capitalismului, Marx admitea că acesta a fost la un moment dat o forță progresistă și chiar radicală. Printre motivele convingerilor sale sunt și următoarele:

1. Sistemul capitalist este demodat, acesta a pregătit calea către societatea comunistă;

2. Sistemul capitalist creează alienare;

3. Sistemul capitalist este autosubversiv.