Karl Max

Biografia lui Karl Marx

Marx, Karl s-a născut la 5 mai 1818, în oraşul Trier (Prusia renană). Tatăl său era avocat, evreu, care a trecut în 1824 la protestantism. Familia Marx era avută, cultă, fără să fie revoluţionară. După absolvirea liceului din Trier, Marx urmează cursurile întîi la Universitatea din Bonn, apoi la cea din Berlin, studiind dreptul, dar mai ales istoria şi filozofia. Îşi termină studiile în 1841, prezentînd o teză de doctorat asupra filozofiei lui Epicur. Marx mai împărtăşea încă pe atunci concepţiile idealiste ale lui Hegel. La Berlin, se alătură cercului „hegelienilor de stînga“ (Bruno Bauer şi alţii), care încercau să tragă din filozofia lui Hegel concluzii ateiste şi revoluţionare.

După terminarea studiilor universitare, Marx se mută la Bonn cu intenţia de a îmbrăţişa cariera universitară. Dar politica reacţionară a guvernului - care în 1832 îi luase lui Ludwig Feuerbach catedra universitară şi în 1836 refuzase încă o dată să-l reprimească la universitate, iar în 1841 interzisese tînărului profesor Bruno Bauer să ţină prelegeri la Bonn - îl sileşte pe Marx să renunţe la cariera universitară. Dezvoltarea ideilor hegelianismului de stînga înregistra, în această perioadă, în Germania, progrese rapide. Îndeosebi Ludwig Feuerbach începe, după 1836, să critice teologia şi să se orienteze spre materialism, la care aderă definitiv în 1841 („Esenţa creştinismului“); în 1843 apare cartea sa „Principiile de bază ale filozofiei viitorului“. „Numai cine a fost martor al efectului liberator produs“ de aceste cărţi „poate să-şi facă o idee despre el“, - scria mai tîrziu despre ele Engels. „Noi“ (adică hegelienii de stînga, printre care şi Marx) „am devenit dintr-o dată feuerbachieni“. În acea vreme burghezii radicali din Renania, care aveau oarecare contingenţe cu hegelienii de stînga, fondează la Colonia un ziar de opoziţie - „Gazeta renană“ (care începe să apară la l ianuarie 1842). Marx şi Bruno Bauer sînt invitaţi ca principali colaboratori ai acestuia, iar în octombrie 1842 Marx devine redactor-şef şi se mută de la Bonn la Colonia. Sub redacţia lui Marx, orientarea democratică-revoluţionară a ziarului devine tot mai netă, şi guvernul, după ce supune ziarul unei duble şi triple cenzuri, hotărăşte, în cele din urmă, la l ianuarie 1843 suspendarea lui. Marx se vede silit să părăsească la această dată postul de redactor, dar nici plecarea lui nu salvează ziarul, care în martie 1843 este suprimat. Printre articolele cele mai importante publicate de Marx în „Gazeta renană“, Engels menţionează, în afară de cele enumerate mai jos , şi un articol despre situaţia ţăranilor viticultori din valea Moselei. Întrucît în activitatea sa publicistică se lovise de faptul că nu cunoştea suficient economia politică, Marx se apucă să studieze cu rîvnă această ştiinţă.

În 1843, Marx se căsătoreşte, la Kreuznach, cu Jenny von Westphalen, prietena sa din copilărie, cu care logodit încă din anii studenţiei. Soţia sa făcea parte dintr-o familie de nobili reacţionari din Prusia. Fratele ei mai mare avea să fie ministrul de interne al Prusiei într-o epocă din cele mai reacţionare, 1850-1858. În toamna anului 1843, Marx se mută la Paris pentru a scoate aici, în străinătate, o revistă radicală împreună cu Arnold Ruge (1802-1880; hegelian de stînga, între 1825 şi 1830 stă la închisoare; după 1848 emigrant; după 1866-1870 partizan al lui Bismarck). Dar din această revistă, intitulată „Analele germano-franceze“, nu apare decît un singur număr. Ea îşi încetează apariţia din cauza greutăţilor legate de difuzarea ei clandestină în Germania şi din cauza divergenţelor dintre Marx şi Ruge. Încă din articolele publicate în această revistă, Marx se situează pe o poziţie revoluţionară, proclamînd „critica necruţătoare a realităţii existente“, mai ales „critica armelor“, şi făcînd apel la mase şi la proletariat.

Activitatea intensă depusă în cadrul Internaţionalei îmbinată cu preocupările şi mai intense de ordin teoretic au zdruncinat definitiv sănătatea lui Marx. El continuă să se ocupe de economia politică şi să lucreze la terminarea „Capitalului“, adunînd numeroase materiale noi şi studiind o serie de limbi (de pildă limba rusă); boala 1-a împiedicat însă să termine „Capitalul“.

La 2 decembrie 1881 îi moare soţia. La 14 martie 1883 Marx adoarme pentru totdeauna în fotoliul său. Este înmormîntat, alături de soţia sa, în cimitirul Highgate din Londra. Dintre copiii lui Marx, cîţiva au murit de mici la Londra, pe cînd familia sa se zbătea în mizerie. Cele trei fiice ale lui s-au căsătorit cu socialişti din Anglia şi Franţa: Eleanor cu Eduard Aveling, Laura cu Paul Lafargue şi Jenny cu Charles Longuet. Fiul acestuia din urmă este membru al Partidului socialist francez.

Pozitia lui Marx in rapot cu alti economisti

Punctul de plecare al intregului edificiu theoretic al lui K.Marx l-a constituit Economia politica clasica.De la aceasta a imprumutat el toate conceptele cu care va edifice noua sa gandire.

Conceptia sa despre productie,capital,factorii de productie a preluat-o de la Ricardo ,ca si teoria valorii.

Teoria valorii Marx i-a adus anumite imbunatatiri:

a)Valoarea-munca este un raport social,intre participantii la producerea si comercializarea marfurilor.

b)Marx a facut distinctia mai clara intre valoarea de intrebuintare si valoarea de schimb.El a fost primul economist care a studiat in profunzime atat una cat si pe cealalta.

c)Deosebirea dintre factorii marfii i-a servit lui Marx pentru a explica mecanismul exploatarii capitaliste(prin distinctia dintre valoarea fortei de munca si valoarea ei de intrebuintare).

d)Marx a introdus in Economia politica conceptual de “plusvaloare”.

Ca si clasicii,Marx a analizat,in principal,3 categorii de venituri:salariul ,profitul si renta,pe care le-a considerat categorii istorice,tinand de un anumit regim juridic si al unei forme specifice a proprietatii(cea privata).

In domeniul banilor Marx a fost de asemenea un classic,poate mai riguros decat predecesorii,deoarece fost mai convins metalist,decat acestia.

Deosebirea fundamentala intre clasici si Marx consista in faptul ca primii considerau legile naturale(economice) vesnice,iar Marx le apreciaza ca avand un carater relative(istoric).