Kosovo

Provincia Kosovo a aparut ca stat si ca entitate politica in anul 1945. Pana atunci, tinutul a apartinut partial sau in intregime se poate spune, altor state cum ar fi: Albania (in perioada ocupatiei italiene), Serbia, Muntenegru, Imperiul Otoman si Imperiul Bizantin, Bulgaria si chiar Imperiul Roman.

Slavii si albanezii au co-existat in Kosovo inca din secolul al VIII-lea. Regiunea a reprezentat centrul Imperiului Sarb pana la mijlocul secolului al 14-lea, iar sarbii considera Kosovo drept leaganul civilizatiei lor. Pana in anii `90 nu s-a reusit sa se restabileasca independenta si autonomia regiunii care cazuse inca din 1989. In cursul anilor `90 au avut loc mai multe miscari de independenta al caror final a dus la declararea unilaterala a independentei de catre etnicii albanezi in 1991. Violentele etnice au izbucnit aproape imediat, mii de sarbi fiind fortati sa plece sub forma unor purificari etnice. In 1997 o miscare de guerila albaneza, Armata de Eliberare din Kosovo, si-a intensificat atacurile asupra obiectivelor sarbesti. Atunci, marile puteri au incercat sa gaseasca o solutie in acest conflict, insa refuzul lui Slobodan Milosevic de a negocia a dus la implicarea militara a NATO. Intre timp, fortele sarbe au initiat o campanie de purificare etnica impotriva albanezilor din Kosovo, iar sute de mii de etnici s-au refugiat in Albania , Macedonia si Muntenegru. Mii de oameni au fost ucisi in acest conflict, si de-o parte si de alta a partilor implicate.

In vara lui 1999, ONU a preluat administrarea provinciei.

Negocieri pentru independenta Kosovo

Negocieri internationale au inceput in 2006 pentru a stabili un statut final pentru Kosovo. Trimisul special ONU, finlandezul Martti Ahtisaari, si-a inceput activitatea in problema Kosovo in februarie 2006, iar dupa un an a prezentat un proiect de statut liderilor de la Belgrad si Pristina, care prevedea o "independenta supravegheata" pentru Kosovo. Acest plan a fost acceptat de catre partea albaneza, dar respins cu fermitate de Serbia. Aprobat de statele occidentale, planul a fost blocat în Consiliul de Securitate al ONU de Rusia, ostilă independenţei provinciei. Negocierile intre cele doua parti au continuat pe baza planului Ahtisaari si s-au intins pe o perioada de zece luni, dar au ramas fara nici un rezultat, ultima intalnire intre reprezentantii marilor puteri si oficialii sarbi avand loc pe data de 10 decembrie 2007. La 17 februarie 2008 Kosovo şi-a proclamat unilateral independenţa, ceea ce încheie procesul de dizolvare a Iugoslaviei declanşat după 1990 şi marcat de conflicte sângeroase.

Dar aici nu se termina tot. Apar si alte probleme legate de independenta Kosovo, cum ar fi cazul Serbiei, care a anuntat ca nu va recunoaste niciodata independenta provinciei ce reprezinta 20% din teritoriul sau. In "dosarul Kosovo" se confrunta doua principii: respectarea integritatii teritoriale a unui stat suveran (Serbia), cu garantarea drepturilor omului si a celui la autodeterminare a unei comunitati etnice (albanezii). Toate acestea fiind spuse, Kosovo este insa cea mai saraca regiune din Balcani, iar populatia provinciei spera ca independenta sa schimbe lucrurile. Dupa aceasta separare de Serbia, Kosovo devine cel mai nou stat al lumii.

Primele reactii internationale dupa declararea independentei Kosovo

Odata cu adoptarea proclamatiei de independenta a provinciei apar si reactiile marilor puteri, in primul rand a celor care au sustinut aceasta independenta: Statele Unite, Franta, Germania, Italia si Marea Britanie. Una dintre tarile care a salutat gestul este Albania, deoarece Kosovo este locuita in majoritate de etnici albanezi. Belgradul sustine ca va reactiona prin toate mijloacele pasnice, diplomatice si legale, pentru a anula acest act ilegal comis de institutiile kosovare. Rusia, un aliat al Serbiei, a cerut ONU si NATO sa actioneze imediat pentru a anula proclamarea independentei Kosovo. Statele Unite au salutat angajamentul clar al autoritatilor de la Pristina de a implementa prevederile planului dezvoltat de trimisul special ONU, Martti Ahtisaari, de a proteja comunitatile etnice minoritare. NATO a anuntat ca va continua sa isi asume responsabilitatile in provincie, in lipsa unei decizii contrare a Consiliului de Securitate al ONU. Italia a luat la cunostinta de proclamarea independentei Kosovo, dar isi va rezerva un timp pentru a evalua situatia cu partenerii sai europeni. Vaticanul a facut apel la responsabilii politici din Serbia si din Kosovo sa dea dovada de prudenta, pentru ca violentele sa fie evitate.Ungaria sustine ca este necesar ca guvernul de la Pristina sa respecte si sa apere drepturile minoritatii sarbe. Slovacia anunta ca deocamdata nu va recunoaste independenta Kosovo. Alaturi de Slovacia se mai afla Cipru, Spania, Bulgaria, Serbia, Grecia şi Romania. Comitetul International Olimpic a anuntat ca va recunoaste in mod sigur independenta Kosovo.

Marile puteri europene sustin independenta

Statele Unite si numeroase tari europene, printre care Marea Britanie, Franta, Germania si Italia, si-au anuntat deja intentia de a recunoaste rapid independenta Kosovo, dupa proclamarea sa. Uniunea Europeana este insa divizata in aceasta privinta. In timp ce majoritatea statelor UE sustin separarea Kosovo de Serbia, 6 state se opun intr-o prima faza: Cipru, Spania, Bulgaria, Grecia, Romania si Slovacia. Spania se confrunta cu miscari separatiste in Tara Bascilor si in Catalunia.