Liberalism

CAPITOLUL I

LIBERALISMUL ŞI SUCCESELE SALE

Ce este liberalismul? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie trecute în revistă principalele preocupări ale politicii duse de liberali, marile teme ale gândirii liberale şi cele mai importante principii pe care s-au clădit iniţiativele partidelor şi grupurilor care au promovat liberalismul. Prezentarea acestor elemente specifice conduce nu numai la o caracterizare cuprinzătoare a liberalismului, dar şi la punerea în lumină a succeselor incontestabile obţinute în epoca modernă de politica liberală. Scopurile, ideile şi devizele mişcărilor liberare explică audienţa de care s-a bucurat acest curent politic, realizările practice la care a ajuns el şi în cele din urmă, meritele liberalismului în modelarea lumii occidentale moderne şi post-moderne.

Elementele definitori ale liberalismului sunt:

- Libertatea

- Individualismul

- Proprietatea

- Statul

- Piaţă liberă, concurenţă şi dezvoltarea spontană

- Egalitatea

- Dreptatea

- Asistenţa şi protecţia socială

- Toleranţă

I.1 LIBERTATEA

În filozofia politică există puţine lucruri incontestabile, puţine idei asupra cărora să se realizeze consensul tuturor părţilor: însă, printre aceste puţine chestiuni indiscutabile se află cel puţin următoarea: liberalismul a promovat un adevărat cult al libertăţii, a ţinut să facă din aceasta o valoare supremă şi a fost –în epoca modernă şi contemporană- cel mai consecvent apărător al libertăţilor individuale ale omului. În ciuda complexităţii şi a diversităţii sale, politica liberală în toate domeniile poate fi descrisă ca una de promovarea libertăţii individuale, de liberalizare adică de reducere a constrângerilor. Nu întâmplător numele acestei politicii şi direcţii de gândire economică evocă termenul „liber” : libertatea este scopul său major, valoarea care garantează şi dă sens tuturor celorlalte valori, iar liberalizarea este axa sa principală de acţiune.

Pentru liberali omul este şi trebuie să rămână liber- aceasta este, în ochii lor, prima lege şi primul imperativ politic. De unde au dedus ei însă această lege, şi pe ce se bazează convingerea lor în acest sens? Se poate spune că, pentru liberali, totul pledează în favoarea ei.

Situaţia naturală a fiinţei omeneşti indică şi ea prezenţa libertăţii. Omul se naşte liber, tot aşa cum se naşte înzestrat cu raţiune; la venirea pe lume, el nu mare nici un stăpân. Această libertate naturală de care se bucură din prima clipă de viată provine tot de la Dumnezeu, care i-a hărăzit să fie condus, în viaţa pământească, nu de stăpân, ci de legea naturii pe care i-a scris-o în suflet: „Libertatea Naturală a Omului este de a fi liber faţa de orice Putere Superioară de pe Pământ, şi de a nu se afla în puterea Voinţei sau Autorităţii Legislative a unui Om, ci de a avea drept Regulă numai Legea Naturii” (Locke). A fi om înseamnă deci a fi liber, tot aşa cum înseamnă şi a fi raţional.

Toate argumentele arată că, în concepţia liberală, a fi om înseamnă a fi liber; libertatea nu este un element oarecare, mai mult sau mai puţin accidental, de care oamenii se pot bucura în societate, ci o trăsătură definitorie, necesară fiinţei omeneşti. Pentru liberali libertatea poate fi prezentată în două moduri diferite. Pe de o parte, se poate spune că a fi liber înseamnă a nu fi supus unor constrângeri şi aici ne referim la libertatea negativă. Unde în acest caz, libertatea apare ca o stare de fapt, o stare din care lipsesc constrângerile, interdicţiile, barierele. Pe de altă parte, s-ar