Liberalismul

I . Aparitia liberalismului

- O parte din scolile de prestigiu identifica aparitia liberalismului în contextul aparitiei statelor natiuni - pentru ca liberalismul german, italian, englez sau francez au aproximativ acelasi tip de formare.

- O alta parte din scoli identifica aparitia liberalismului în contact cu aparitia industrializarii ca si fenomen social total a carui reflexie în politic se identifica cu revolutia franceza, si cu tendintele ideologice ce se nasc din aceasta miscare uriasa ce pune o frontiera istorica si paradigmatica în gândirea umanitatii. Ceea ce trebuie retinut este faptul ca liberalismul ca ideologie este intim legat, spune aceasta scoala, de industrializare si deci de schimbarea raporturilor sociale si economice din interiorul societatilor respectivei epoci.

- putem înca de la început sa facem o distinctie între un liberalism insular britanic si cel continental, în special cel francez.

1. Liberalismul britanic este considerat ca fiind mult mai pragmatic (nascut din realitatile istorice si sociale ale insulei)

2. cel francez este mult mai teoretic, izvorât din tendintele impuse de Iluminismul continental.

II. Etapizarea liberalismului

- A. Liberalismul clasic, situat temporal la sfârsitul secolului al XVIII-lea si prima jumatate a secolului al XIX-lea. Aceasta este perioada în care se definitiveaza si se coaguleaza ceea ce numim gândirea liberala. Acum se pun bazele liniilor de forta ce definesc liberalismul si se constituie doctrina liberala.

- B. Dupa a doua jumatate a secolului XIX putem vorbi de un liberalism aflat deja la putere si de o constructie politica si sociala pusa sub semnul liberalismului. În aceasta perioada, liberalismul a suferit mai multe mutatii în special legate de asumarea puterii si de aplicarea principiilor liberale în spatiul public. O dimensiune pregnanta pe care o adopta liberalismul este aceea legata de ideea de natiune, în special pe continent.

- a. Constructia politica impusa de liberalism este aceea a unei democratii institutionale puternice, care se focalizeaza în special pe constructia statului national. De altfel, dusmanul liberalismului în aceasta perioada înceteaza sa mai fie în special conservatorismul, noii challengeri fiind socialismul si anarhismul.

- b. În perioada de dupa primul razboi mondial liberalismul încearca sa îsi revizuiasca relatia cu ideea sociala adoptând modelul economic keynesian care se va repercuta si în politicile sociale si în cele ce tin de însasi esenta liberalismului (în special individualismul). Constructia teoretica ce se impune acum este una vizând drepturile si libertatile persoanei în raport cu ansamblul social si cu statul.

- c. Dupa al doilea razboi mondial asistam la o reîntoarcere a liberalismului la modelul clasic, desi aceasta etapa este mai degraba pusa sub spectrul conservatorismului. Totusi ideea liberala cu modificarile aparute în perioada interbelica continua sa reprezinte si ea o tendinta a liberalismului contemporan.

III. Concepte fundamentale si principii

- libertate, egalitate, individualitate si rationalitate – asa cum erau ele întelese înca de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Construieste conceptele de egalitate si libertate plecând de la dreptul natural, adica de la premisa ca oamenii se nasc cu anumite drepturi inalienabile, care decurg din calitatea lor intrinseca - si anume aceea ca sunt înzestrati cu ratiune. Libertatea este un dat înnascut al fiecarui om, pentru ca acesta de la natura se bucura de liber-arbitru, adica poate face diferenta între bine si rau, si deci poate alege între acestea doua o anumita conduita. Conceptul de libertate sta astfel la baza esafodajului pe care se construieste întregul edificiu al ideologiei liberale.