Liberalismul Românesc

Liberalismul este o doctrină politică şi economică care proclamă principiul libertăţii politice şi economice a indivizilor şi se opune colectivismului, socialismului, etatismului şi, în general, tuturor ideilor politice care pun interesele societăţii, statului sau naţiunii înaintea individului. Individul şi libertăţile sale constituie elementul central al întregii doctrine liberale.

Într-un sens strict, liberalismul, numit „clasic”, este un curent filosofic născut în Europa secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, care pleacă de la ideea că fiecare fiinţă umană are, prin naştere, drepturi naturale pe care nici o putere nu le poate impieta şi anume: dreptul la viaţă, la libertate şi la proprietate. Ca urmare, liberalii vor să limiteze prerogativele statului şi ale altor forme de putere, oricare ar fi forma şi modul lor de manifestare.

În sens larg, liberalismul proslăveşte construirea unei societăţi caracterizate prin: libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piaţă pe baza iniţiativei private şi un sistem transparent de guvernare, în care drepturile minorităţilor sunt garantate. Există mai multe curente de gândire liberală care se diferenţiază într-un mod mai precis prin fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului şi prin domeniul asupra căruia ele aplică principiul libertăţii.

Liberalismul politic este doctrina care vizează reducerea puterilor Statului la protecţia drepturilor şi libertăţilor individuale, opunându-se ideii de „Stat providenţial”. Indivizii sunt liberi să îşi urmărească propriile interese atât timp cât nu afectează drepturile şi libertăţile celorlalţi.

Liberalismul economic este doctrina care proclamă libera concurenţă pe piaţă, neintervenţia Statului în economie şi are ca principiu fundamental proprietatea individuală.

Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individuală, creativitatea individuală, responsabilitatea şi independenţa personală, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea în faţa legii. Liberalismul este definit prin patru concepte de bază:

- libertatea individuală

- proprietatea privată

- responsabilitatea individuală

- egalitatea în faţa legii

1) Libertatea individuală este definită ca fiind dreptul de a acţiona fără nici o constrângere impusă din exterior, cu condiţia să nu afecteze drepturile şi libertăţile legitime ale celorlalţi indivizi.

2) Proprietatea este dreptul individului de a dispune de rezultatele activităţilor sale, de bunurile care-i aparţin. Proprietatea include dreptul la viaţă şi cel de a dispune de propriul corp. Dreptul individului la securitate şi rezistenţă la opresiune derivă din acestea.

3) Principiul responsabilităţii individuale proclamă individul ca singur răspunzător pentru acţiunile sale proprii.

4) Egalitatea în faţa legii derivă din principiul responsabilităţii individuale: fiecare individ răspunde pentru propriile fapte, indiferent de avere, sex, naţionalitate, profesie sau alte caracteristici individuale sau sociale.

Liberalismul românesc este un curent ideologic, social-politic, economic şi naţional, desprins din realităţile societaţii româneşti şi apărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea care a evoluat în condiţiile luptei de emancipare socială şi naţională din sec. al XIX-lea (lupta pentru autonomie, unire şi independenţă a Principatelor).

Originile liberalismului românesc trebuie căutate în evoluţia internă specifică a societaţii româneşti, încadrându-se curentului liberal european.

Curentul liberal se individualizează şi se consolidează odată cu Revoluţia de la 1848 când sunt puse bazele programului social-politic, economic şi naţional.

Baza socială:

-Liberalii reprezentau interesele burgheziei în formare (bancheri, comercianţi, industriaşi, meşteşugari, meseriaşi), ale intelectualităţii (avocaţi, medici, funcţionari din aparatul administrativ, studenţi, profesori, jurişti).