Libertatea de exprimare și implicațiile acesteia

Sfera protectiei libertatii de exprimare – conceptii generale

Dupa cum preciza Curtea Europeana, libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esentiale ale unei societati democratice, si este valabila si pentru ideile care lovesc, socheaza sau nelinistesc; orice restrictie în materie trebuie sa fie proportionala cu scopul urmarit.

Libertatea de exprimare (art.30) gândurilor, a opiniilor, a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt si ele inviolabile. Într-un „drept-sinteza” au fost astfel articulate mai multe drepturi, care, adeseori, sunt reglementate distinct: libertatea cuvântului, libertatea presei, a spectacolelor, a cinematografului, radioteleviziunii.

Libertatea de opinie si de exprimare a fost declarata „un drept fundamental al omului si piatra de temelie a tuturor libertatilor carora li se consacra Natiunile Unite” de catre Adunarea Generala a O.N.U. în prima sa sesiune din 1946. Libertatea de exprimare beneficiaza de un „statut” special într-un stat de drept si democratic; putem spune ca este un drept esential, pentru ca el creeaza conditiile necesare exercitarii altor drepturi ale omului. Sub aspectul continutului dreptului la libera exprimare, Curtea Europeana a subliniat ca aceasta cuprinde dreptul de a avea si de a-si exprima opinia, dar si dreptul la informare. În interpretarea Curtii nu se ocrotesc doar acele opinii sau informatii primite „favorabil sau cu indiferenta, ci si pe acelea care pot sa ofenseze sau sa socheze autoritatile statului sau o parte a populatiei” . O caracteristica aparte a libertatii de exprimare este aceea ca prin ea se ocrotesc anumite activitati cu un considerabil risc de a vatama interesele altora sau chiar interesul public. De aceea este necesara stabilirea unui echilibru între protectia libertatii de exprimare si alte interese si valori , astfel încât orice abuz în exercitarea acestui drept sa fie sanctionat. Sfera protectiei art. 10 se întinde asupra tuturor formelor de exprimare: ea nu include numai exprimarea prin cuvânt – scris sau vorbit – ci si prin imagini sau gesturi ce exprima o idee sau prezinta o informatie. Dezvoltarea tot mai rapida a tehnologiei în anumite domenii ca: radio, tv, sisteme de informare electronica, impune dezvoltarea continua si dinamica a interpretarii textului art. 10 de catre Curtea Europeana. Trebuie facuta precizarea ca aceste forme si mijloace de expresie nu trebuie tratata identic; iar protectia art. 10 se extinde si asupra libertatii de exprimare politica, artistica si comerciala.

1.1. Dispozitii continute în instrumente ale O.N.U.

Libertatea de opinie si exprimare, ca drept fundamental al omului, a fost consacrata atât în unele instrumente ce alcatuiesc Carta Internationala a drepturilor omului cât si în alte conventii care reglementeaza domenii particulare de protectie. Pentru prima data, acest drept a fost enuntat în art. 19 din Declaratia universala a drepturilor omului, proclamata de Adunarea Generala a O.N.U. la 10 decembrie 1948. Potrivit acestui articol „orice persoana are dreptul la libertatea de opinie si exprimare, ceea ce implica dreptul de a nu fi nelinistit pentru opiniile sale, si acela de a cauta, de a primi si de a raspândi, fara consideratii de frontiera, informatii si idei prin orice mijloc de exprimare”.

O ampla reglementare a libertatii de opinie si exprimare se regaseste în Conventia Internationala asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare rasiala, adoptata si deschisa spre semnare si ratificare de catre Adunarea Generala a O.N.U. prin rezolutia 2106/XX din 21 decembrie 1965.

2. Instrumente internationale elaborate în cadrul Natiunilor Unite

Forul mondial new-yorkez a manifestat un interes special pentru asigurarea în întreaga lume a unei prese libere care sa lucreze si sa circule fara nici o îngradire, înca de la începuturile existentei sale.