Libertatea Negativă și Criticile Sale

De-a lungul timpului, conceptul de libertate a fost un subiect foarte dezbatut de către filosofii politici. Astfel, dacă în trecut libertatea era definită prin prisma raportului dintre cetățeni și conducător, astăzi, conceptul de libertate face parte dintre drepturile fundamentale ale omului alături de dreptate și egalitate, valori pentru care oamenii au luptat încă din cele mai vechi timpuri. Deși pare un subiect simplu, ideea de libertate poate fi abordată din foarte multe perspective, fapt pentru care putem spune că acest concept este unul foarte complex, fiind un subiect de discuție care pare că nu are finalitate.

În paginile acestui eseu îmi propun să stabilesc ce reprezintă libertatea negativă, care este legătura ei cu libertatea pozitivă și care sunt parametrii în care libertatea negativă se desfășoară, făcând referire la lucrările unor critici importanți în filosofia politică, dintre care, Isaiah Berlin cu celebrul său eseu „Două concepte de libertate”, John Stuart Mill cu lucrarea „Despre libertate” și nu în ultimul rând, voi apela la ideile lui Charles Taylor din cadrul lucrării „What`s wrong with negative liberty?”.

În eseul „Două concepte de libertate”, Isaiah Berlin face o distincție între două tipuri de libertăți: libertatea negativă și libertatea pozitivă. Pentru a determina legătura dintre cele două tipuri de libertate, consider că trebuie să înțelegem mai întâi definițiile celor două. Astfel, din perspectiva lui Berlin, libertatea negativă este acel tip de libertate în care oamenii pot acționa independent de ceilalți, iar libertatea pozitivă este acea libertate a omenilor de a se auto-guverna, de a fi propriul lor stăpân, adică de a se supune voinței proprii și nu voinței altora. Aparent, cele două definiții par a fi două fațete ale aceleiași monede, însă, privind în profunzime, spre deosebire de libertatea pozitivă se referă la cine îl poate obliga om să facă un anumit lucru, libertatea negativă se referă la spațiul în care omului îi este dată posibilitatea de a face ceea ce vrea. Din acest punct de vedere, consider că libertatea negativă este un concept specific democrațiilor liberale care presupune ideea că omul este liber să facă tot ceea ce își dorește și să își atingă scopul prin orice mijloace astfel încât să nu lezeze libertatea altor persoane. Pe de altă parte, dacă într-un stat este permisă libertatea negativă văzută ca lipsa constrangerilor de orice fel, consider că acel stat ar fi caracterizat printr-un haos, pentru că dacă un om consideră că o anumită lege este un obstacol în calea scopului său fundamental și reprezintă o constrângere a spațiului său în care poate face ce vrea, el se poate considera privat de libertate. Din această cauza, sunt de părere că libertatea negativă ar trebui să aiba anumite limite, astfel încât să nu conducă la dezordine.

De asemenea, Berlin face distincția între incapacitatea unui om de a face ceva prentru că cei din jur îi interzic acest lucru sau incapacitatea omului de a face acel lucru datorita faptului că nu este capabil sa il facă, termenul de constrângere fiind redus în acest sens doar la acțiunea obstacolelor exterioare. Cu alte cuvinte, nu putem vorbi despre constrângerea libertății în cazul în care legea îi permite unei persoane să facă parte dintr-un grup, insă persoana respectivă nu are capacitatea de a se integra în grupul respectiv. Acest lucru întărește și mai mult ideea conform căreia doar acțiunile exterioare individului pot conduce la restrângerea libertății cuiva. Personal, consider că acești factori externi sunt inevitabili pentru că omul nu traieste singur; el trăiește înconjurat de oameni iar relațiile din societate sunt inevitabile. Astfel, chiar și fără voia lui, un om poate interveni în sfera de libertate a altei persoane, iar acest lucru, nu se consideră, după Isaiah Berlin, o formă de constrângere (”constrângerea implica intervenția deliberată a altor ființe umane în interiorul spațiului în care, în condiții normale, aș putea să acționez”1).

O altă problemă care stă la baza definiției libertății negative exprimată de Berlin este aceea conform căreia nu se cunoaște cu exactitate aria/spațiul în care un om trebuie să fie liber să facă ceea ce își dorește. Din această perspectivă, putem afirma faptul că, există posibilitatea, ca la un moment dat, scopurile oamenilor care, teoretic ar trebui să și le urmărească individual de factorii externi se pot suprapune peste libertatea altor persoane. De exemplu, dacă o persoană care împarte un birou cu un coleg de muncă își propune să formeze o relație de prietenie cu acest coleg însă, însă colegul respectiv nici nu este interesat și nici nu îi se permite de către conducere să aibă o altă relație decât strict una profesională, se presupune, conform definiției libertății negative, că atât acel coleg cât și regulamentul reprezintă un obstacol în calea realizării scopului persoanei respective, acest lucru determinând o încalcare a libertății. Ceea ce vreau să evidențiez prin acest exemplu, este faptul că, o persoană nu știe cu exactitate care îi sunt limitele libertății sale în raport cu ceilalți oameni. De aceea, consider că, este necesară o reinterpretare a conceptului de libertate negativă, adăugând în definiție anumiți parametrii în care libertatea unui om nu trebuie să fie încălcată sub nicio formă. De asemenea, conceptului de libertate negativă ar trebui să i se dea și o dimensiune rațională, astfel încât oamenii să se bucure de libertatea lor fără să încălce legile și fără să intervină cumva în spațiul personal al altui individ, pentru că, așa cum afirmă și Berlin, „dacă libertatea individuală este un scop ultim al ființelor umane, atunci,[ ] nimeni nu ar trebui să uzeze de ea în detrimental celorlalți”2. Spun acest lucru deoarece și legea poate fi considerată la un anumit moment ca fiind un obstacol însă avem nevoie de legi pentru a menține ordinea.