Mineriada din septembrie 1991

1. Contextul mineriadelor

Valea Jiului este o zona monoindustriala; locuitorii ei traiesc aproape exclusiv din minerit. Este o "opera" a planificarii economice comuniste. România a preluat în anii 1950 modelul stalinist de dezvoltare economica, care se baza pe hipertrofia industriei grele. În anii 1920 - 1930 aceasta era înca o strategie corecta; industria grea era înca factorul decisiv al puterii economice. Chiar în anii 1950 industria grea aducea beneficii importante. Industria grea a pierdut, însa, tot mai mult teren începând cu anii 1960. Locul ei ca factor-cheie al succesului economic a fost luat de industriile usoare, industriile high-tech si de sectorul tertiar si cuaternar (legat de software, comunicatiile globale, etc.).

Conducerea comunista a României a ignorat însa total aceste trend-uri si s-a încapatânat sa dezvolte industria grea, desi ineficienta acestei industrii devenise evidenta la sfârsitul anilor 1970. Era o industrie subtehnologizata si energofaga, care nu gasea piete de desfacere decât acolo unde pretentiile de calitate a produselor erau minime. Consumul de energie al acestei industrii fiind enorm, a fost necesara si o marire semnificativa a extractiei de carbune, dupa lozinca: "Tarii, cât mai mult carbune!". Propaganda comunista a cautat sa inoculeze si ideea ca minerii reprezinta "vârful de lance al proletariatului".

Prin desfiintarea Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER) în 1990, produsele românesti au pierdut o buna parte din pietele cu minime pretentii de calitate de care beneficiasera pâna atunci. A fost inevitabila o scadere a productiei, care a dus si la o scadere a consumului de energie. Minele carbonifere au intrat astfel în criza de supraproductie, aceasta adaugându-se ineficientei care exista dinainte, indiferent de volumul extractiei. Aceste ratiuni economice au impus o reforma radicala în sectorul minier.

2. Primele mineriade

Datorita evenimentelor post-revolutionare si schimbarilor care au avut loc pe scena politicului, minerilor din Valea Jiului li s-a descoperit o noua vocatie: aceea de a face "ordine" în România. În 1990 au avut loc trei mineriade: ianuarie, februarie si iunie.

Pe 28 ianuarie 1990 a avut loc în Piata Victoriei un miting organizat de PNTCD, PNL si PSDR, care protestau împotriva hotarârii ca FSN sa participe la alegeri. Pe 29 ianuarie minerii au venit la Bucuresti pentru a-i reduce la tacere pe manifestanti. Au fost luate cu asalt sediile partidelor istorice. Cu acest prilej a fost lansata si formula: "Moarte intelectualilor!".

Mineriada din februarie 1990 a semanat mult cu cea din ianuarie. Si de aceasta data minerii au venit pentru a împrastia o manifestatie antiguvernamentala, care devenise însa violenta; unii manifestanti au intrat în sediul Guvernului, provocând distrugeri materiale.

În iunie 1990, minerii au venit la Bucuresti pentru a-i evacua din Piata Universitatii pe "golanii" care demonstrau acolo. Au fost devastate sediile partidelor istorice, Universitatea si redactiile unor ziare antiguvernamentale.

Ceea ce se poate observa, este faptul ca cele trei mineriade din 1990 au o trasatura distinctiva: ele nu au avut nici un pretext sindical. Caracterul lor a fost pur politic. De fiecare data, minerii au intervenit violent împotriva adversarilor FSN. Mineriadele din 1990 s-au soldat cu morti, sute de raniti si pagube materiale de proportii. Poate si mai grav este faptul ca, au fost compromise corectitudinea competitiei politice si imaginea României în lume. Totusi, pâna în 1997, vinovatii nu au fost trasi în nici un fel la raspundere pentru atrocitatile comise în timpul celor trei mineriade din 1990.