Mineriadele Anului 1990

Pentru România, anul 1990 a fost un an prolific, din punctul de vedere al manifestatiilor de strada si miting-urilor: mitingul din 12 ianuarie, organizat cu ocazia comemorarii victimelor revolutiei; 21 ianuarie - prima demonstratie organizata în Piata Universitatii, dupa Decembrie 1989; 26 ianuarie - mitingul din Piata Victoriei; 28 ianuarie - mitingul partidelor istorice; 18 februarie - manifestatie în Piata Victoriei; 25 februarie - marsul tacerii; 11 martie - proclamatia de la Timisoara; 19 martie - manifestatiile de la Târgu Mures; 22 martie - miting cu flori in fata ambasadei Ungariei la Bucuresti; 25 martie - mitingul GID de solidaritate fata de "Proclamatia de la Timisoara"; 25 martie - mitingul Asociatiei Dialog la Piatra Neamt; 01 aprilie - manifestatiile din Bucuresti; 08 aprilie - mitingul pro FSN în Piata Aviatorilor si mitingul opozitiei în Piata Unirii; 12 aprilie - mitingul din fata Hotelului Intercontinental; 19 aprilie - mitingul electoral al FSN, 21 aprilie - mitingul pentru comemorarea eroilor Revolutiei, care are ca rezultat fenomenul Piata Universitatii .

Însa fenomenele cu adevarat cutremuratoare ce s-au manifestat în anul 1990, care au socat nu numai întreaga tara, cât si celelalte state europene, au fost cele trei mineriade.

Mineriadele au reprezentat venirea câtorva mii de mineri la Bucuresti, cu scopul de a „face ordine” în capitala si, în acest fel, de a asigura ordinea întregii tari, o ordine ce trebuia sa fie în conformitate cu viziunea FSN, ai carui sustinatori erau minerii. Prima mineriada a avut loc la data de 29 ianuarie, a doua pe data de 19 februarie, iar cea de a treia, care a reprezentat un adevarat razboi civil pe strazile capitalei, s-a desfasurat între 14 si 15 iunie.

Prima mineriada (29 ianuarie 1990)

Prima mineriada a reprezentat manifestatia celor 5000 de mineri veniti în capitala, alaturi de cei peste 200 000 de locuitori ai Bucurestiului, manifestatie „de protest fata de mitingul partidelor istorice din ziua precedenta, de solidaritate si sprijin fata de FSN. Minerii înarmati cu bâte si lanturi asalteaza violent sediile PNTCD (din P-ta Rosetti) si PNL (din Bd. Magheru), politia si armata facînd cu greu fata situatiei” . Corneliu Coposu, liderul PNTCD este salvat de Petre Roman.

A treia mineriada (14-15 iunie 1990)

Preliminarii

La data de 22 aprilie,dupa incheierea mitingului electoral organizat de PNTCD în P-ta Aviatorilor, manifestantii participanti la acesta, împreuna cu alte forte democratice, se strâng în Piata Universitatii, „unde se baricadeaza (blocînd circulatia pe cele doua artere principale care o strabat) si hotarasc sa ramâna în cursul noptii de veghe în memoria martirilor Revolutiei” . Sunt rostite rugaciuni în fata troitei si sunt scandate lozinci anti-comuniste, P-ta Universitstii fiind numita „zona libera de neocomunism”. Este începutul controversatei actiuni ce va ramâne cunoscuta în istorie drept „fenomenul Piata Universitatii”. Mii de cetateni de rând ai Bucurestiului si chiar ai întregii tari se vor implica în acest fenomen, alaturi de personalitati politice sau culturale ale vremii. Actiunea e îndreptata catre presedintele CFSN, Ion Iliescu ( care îi califica drept golani pe manifestanti), FSN si Guvernul provizoriu.

Piata Universitatii ramâne ocupata pâna în dimineata zilei de 13 iunie, când are loc interventia fortelor de ordine, care elibereaza zona. In jurul orei prânzului „apar focare de încordare în fata Institutului de Arhitectura care, ulterior, vor degenera în confruntari extrem de violente între manifestanti si fortele de ordine”. Vor fi atacate sediile Politiei Capitalei, Ministerului de Interne si Serviciului Român de Informatii.

Presedintele tarii, Ion Iliescu, face un „Apel catre populatia Capitalei”, careia îi solicita ca „în numele democratiei câstigate prin alegeri libere, sa respinga, cu toata hotarârea, actele iresponsabile de violenta si sa sprijine organizatiile de ordine în restabilirea situatiei cu calm si legalitate”.

Spre seara, manifestantii se indreapta spre Televiziunea Româna, unde patrund surprinzator de usor, în ciuda faptului ca locul era aparat de politie. Sediul televiziunii este devastat, iar personalul atacat.

In jurul orelor 20, muncitorii din tara, printre care se numarau si 10000 de mineri din Valea Jiului, au decis sa plece spre capitala pentru a reinstaura ordinea.

Desfasurare

Mobilizarea minerilor nu pare a fi fost o opretatiune spontana, ci una „premeditata, organizata si dirijata, la scara nationala, bine orientata pe teren, si implicand în consecinta raspunderea totala a autoritatilor la cel mai înalt nivel” .