Minoritatea turcă în Germania

In anul 1994, in Germania se inregistra un numar de 6,8 milioane de emigranti Turcii reprezintau majoritatea (aproximativ 1,9 milioane), fiind urmati de catre imigrantii din fosta Iugoslavie (930.000), italieni (565.000), greci (350.000), polonezi (260.000) si austrieci (180.000). Aproape 25% dintre acestia sunt nascuti in Germania, si sunt minori. Rata natalitatii este mai ridicata in randul imigrantilor, ceea ce face ca 1 din 10 nou-nascuti sa fie al unui emigrant strain.

Populatia straina nu are o distributie uniform pe teritoriul Germaniei. Mai mult de 2 treimi regiunea de nord, Rhin-Westphalia, Baden-Wurttemberg si Bavaria , unde , in 1990, reprezentau 9, 10 si respective 7 la suta din intreaga populatie. Emigrantii locuiesc de regula in zonele urbane; in 1989 aproximativ 23% dintre acestia locuiau in Hamburg si Berlin. Deasemenea, sunt concentrate in anumite cartiere ale marilor orase, cele mai cunoscute fiind Kreuzberg in Berlin si Kalk in Cologne, deoarece aici locuiesc cele mai mari comunitati turcesti din Germania.

Un numar de aproape 190.000 de imigranti au fost repatriati in perioada 1989-1990, intrucat locuiau si lucrau fara acte in regula.

Imigrantii au inceput sa vina inspre Germania de Vest in numar mare incepand cu 1960, in special pentru a gasi locuri de munca, dupa ce s-a construit Zidul Berlinului, intrucat acesta a pus capat migratiei dinspre Germania de Est. Venind din tarile sud europene, mai slab dezvoltate fata de Germania, muncitorii aveau obligatia sa ramana pe teritoriul german strict pe perioada contractului de munca. Totusi multi au decis sa ramana in Germania de Vest, ulterior chemandu-si si familiile. In urma acestui fenomen, si datorita ratei natalitatii crescute, numarul imigrantilor a crescut substantial. Deoarece numarul imigrantilor a crescut atat de mult, guvernul german s-a hotarat sa le acorde acestora anumite beneficii, in special banesti, in speranta ca macar parte din ei se vor hotari sa se intoarca in tara mama. Numarul celor care au plecat a fost relativ mic. O alta masura care ar fi trebuit sa descurajeze migratia inspre Germania, a fost inasprirea conditiilor de acces in tara. Din aceasta cauza, multi dintre cei care ar fi vrut sa paraseasca teritoriul german au decis sa ramana, din pricina faptului ca o eventuala reintoarcere ar fi fost imposibila.

In pofida faptului ca numarul imigrantilor era totusi mare, economiei Germaniei acest lucru nu ii dauneaza, din contra : in eventualitatea in care toti muncitorii straini ar trebui sa se reintoarca in tarile native, parti ale industriei ar trebui sa se inchida. Totdata ei contribuie la bunastarea tarii, platind catre asigurarea sociala dublu fata de cat castiga ei defapt.

Pe termen lung, efectul produs de catre acesti imigranti asupra Germaniei este deasemenea pozitiv, deoarece rata natalitatii in randul lor este mult mai mare comparative cu rata natalitatii in randul germanilor. Conform unor studii, in Germania ar trebui sa imigreze anual aproximativ 200.000 de oameni, pentru a se putea mentine populatia intregii Germanii constante pe parcursul urmatorului secol.

Majoritatea germanilor nu considera ca Germania trebuie sa devina destinatie de baza pentru imigranti, cum este cazul Statelor Unite ale Americii sau a Canadei. Din aceasta cauza au izbucnit numeroase conflicte. In urma unui sondaj de opinie, realizat in anul 1982 , 2 treimi din populatia Germaniei de Vest au spus ca numarul imigrantilor este prea mare, iar o jumatate din populatia Germaniei de Vest au spus ca ar dori repatrierea acestora. Un alt sondaj de opinie realizat in 1992 a descoperit faptul ca “problema starinilor” era cea mai serioasa sic ea mai discutata in randul germanilor din vest, iar pentru germanii din est era a treia problema ca si importanta.

Potrivit legii pentru imigranti intrata in vigoare in anul 1993, acestia aveau dreptul sa devina cetateni germani dupa 15 ani cu conditia sa nu aiba cazier si sa renunte la cetatenia originara. Imigrantii tineri, care doreau sa devina cetateni germani, puteau face acest lucru daca locuiau deja pe teritoriul Germaniei de 8 ani, si urmasera cursurile unor scoli germane pentru cel putin 6 ani. Acestia isi puteau depune cererile pentru cetatenie daca aveau varsta cuprinsa intre 16 si 23 de ani.

In principiu pentru a dobandi cetatenia germana, nu depinde locul nasterii persoanei in cauza, ci locul nasterii tatalui, sau, din 1974, locul nasterii mamei.

Totodata, pentru majoritatea germanilor cetatenia germana inseamna a fi nascut german si nu este un drept care sa se poata obtine pe cale legala. Privind aceste aspecte, pentru oricine altcineva decat cetatenii germani, obtinerea cetateniei devine practice imposibila.

Pentru a face textul legii mai permisiv si mai tolerant, s-a incercat modificarea sau chiar eliminarea conceptului de “sange german” din legea din 1913, doar ca nu au existat indeajuns de multi sustinatori din partea populatiei.

Rezidenti straini inregistrati in Germania, dupa nationalitate (anii 1962-1992)

Factorii care au favorizat migratia inspre Germania

Migraţia are un rol important în transformările sociale contemporane. Este atât

un rezultat al schimbărilor globale, dar şi o forţă pentru viitoarele schimbări atât în

statele de origine, cât şi în cele primitoare. Impactul său imediat se resimte, în primul

rând, la nivel economic, dar afectează şi domeniul muncii şi cel social, sistemul de

protecţie socială, cultura şi politicile naţionale, relaţiile internaţionale, conducând

inevitabil la o mai mare diversitate etno-culturală în toate statele.

Migraţia este un fenomen complex, cu o multitudine de efecte, nu numai la

nivel comunitar. Dincolo de acest cadru, migraţia are o serie de consecinţe, atât

pozitive, cât şi negative, pentru toate părţile implicate: ţări primitoare, ţări de origine şi

lucrătorii migranţi.

Circulaţia forţei de muncă favorizează diseminarea cunoştinţelor tehnice şi a

metodelor moderne de lucru între statele afectate de fenomenul migraţiei. De

asemenea, în Uniunea Europeană, libera circulaţie a persoanelor potenţează

dobândirea unui mod de gândire european.