Multiculturalitate și comunicare interculturală

1. Multiculturalitate. Definitie si clasificare

Multiculturalitatea lumii este un fapt cunoscut si larg constientizat in zilele noastre. Problematizarile pe marginea acestui subiect se leaga inainte de toate de discrepanta profunda pe care o gasim intre realitatea etnoculturala a lumii, pe de o parte, si aranjarea ei din punct de vedere etnopolitic, pe de alta parte.

De-a lungul istoriei, diferitele tipuri de comunitati etnoculturale s-au incadrat in conditii foarte diferite in comunitatile politice si cadrele statale existente, ceea ce determina intr-o buna masura situatia lor actuala, natura problemelor cu care se confrunta, si, nu in ultimul rand, strategia etnopolitica pentru care opteaza, relatia pe care vor s-o intretina cu natiunile majoritare.

Ceea ce isi propune multiculturalismul este ajutarea comunitatilor in sustinerea culturilor lor diferite. Acest lucru nu inseamna ca multiculturalismul se opune schimbarii.

Multiculturalismul liberal recunoaste ca schimbarea in lumea contemporana este inevitabila, deci scopul acestei politici nu este conservarea culturilor in starea lor primara. Multiculturalismul izvoraste din dorinta de reusita a membrilor societatii, iar acesta reusita depinde de respectul si inflorirea grupurilor cultural ale indivizilor.

Multiculturalismul pretinde respect si apreciere din partea grupurilor pentru alte culturi din societate, pretinde toleranta unei comunitati fata de cealalta comunitate, si, in acelasi timp pretinde dreptul individului de a parasi propriul grup cultural sau refuzul acestuia.

Termenul de multiculturalitatea favorizeaza confuziile tocmai in masura in care este ambiguu in ceea ce priveste distinctia dintre multicultural si multietnic. Acesta ambiguitate a stat la baza controverselor din Canada din decursul anilor ’70, cand politica “multiculturala” a guvernului ( care a favorizat polietnicitatea fata de asimilarea fortata a imigrantilor) a fost criticata pe de o parte de canadienii francofoni pentru riscul de a reduce pretentiile de conatiune ale locuitorilor din Quebec la statutul de imigrant, pe de alta parte de cei care si-au manifestat ingrijorarea ca noile politici de imigrare vor permite constituirea unor grupuri etnoculturale, complete din punct de vedere institutional, pe langa cele doua consacrate, cea francofona si cea anglosaxona.

Modul diferit in care conceptul de cultura este inteles si utilizat in diferitele regiuni ale lumii- mod care reflecta cu siguranta principalele preocupari politice ale societatilor respective privind atat mostenirea istorica de problem nerezolvate, cat si problemele care rezulta din evolutia lumii contemporane – este identificabil si intr-o sesizabila diferentiere intre sensurile atribuite conceptului de multiculturalism.

Astfel, in Canada, sensul cu care termenul este folosit pe scara larga denota faptul ca ca imigrantii sunt incurajati in afirmarea identitatii lor etnice, fara ca acest lucru sa-i expuna la prejudecati sau discriminare. In Europa, multiculturalitatea este inteleasa in mod frecvent ca o forma de impartire a puterii intre diferitele comunitati nationale, in timp ce in America termenul se refera cu precadere la tehnicile de incluziune a grupurilor marginalizate.

In functie de interpretarile de baza ale multiculturalismului se poate vorbi de un multiculturalism descriptive, normativ si critic.

Multiculturalismul descriptiv priveste multiculturalismul ca fapt, atitudine, acest tip de multiculturalism fiind considerat cinic sau consumator. In acest sens, multiculturalismul se refera la diversitatea culturala a bunurilor din societatea de consum, in primul rand industria culturii ( arta, muzica, film) in domeniul comunicatiei si al serviciilor. Aceasta forma spectaculoasa, dar superficiala a diversitatii culturale este un rezultat al globalizarii, al productiei si consumului transnational.

Cel mai adesea insa, multiculturalismul este abordat intr-un sens normativ, adica critica regulile anterioare privind diferentele sociale si culturale si pretinde noi norme in aceasta privinta.

Conceptul de baza a multiculturalismului normativ este diferenta care, dupa cum spun criticii, presupune grupuri inchise, sever delimitate. Oponentii multiculturalismului sustin ca acesta duce la globalizarea minoritatilor si impiedica integrarea acestora in societatea majoritara.

Multiculturalismul pretinde recunoasterea egalitatii de catre comunitatea politica a tuturor comunitatilor cultural valabile. Statul, daca este multicultural, este format din diferite comunitati, insa nu este proprietarul niciuneia.

Cel de-al treilea tip de multiculturalism, cel critic, porneste de la ideea diversitatii culturale, reevalueaza conceptele si discursurile folosite de culturile majoritare si minoritare cu scopul crearii unei culturi comune mai democratice si mai deschise. Multiculturalismul critic contesta regulile existente si accentueaza, in primul rand, importanta reprezentarilor si a institutiilor producatoare de intelesuri.