Multiculturalitate și comunicare interculturală

1. Conceptul de multiculturalitate

Un prim exemplu elocvent privind modul in care se poate abuza de concepte si consecintele metodologice ale acestor abuzuri este oferit de insusi conceptul de multiculturalitate.

Multiculturalitatea lumii este un fapt recunoscut si larg constientizat in zilele noastre. Problemele pe marginea acestui subiect se leaga inainte de toate de discrepanta profunda pe care o regasim intre realitatea etno-culturala a lumi, pe de o parte si aranjarea ei din punct de vedere etnopolitic, pe de alta parte. In cele 196 de state recunoscute in momentul de fata de comunitatea internationala sunt vorbite in jur de 600 limbi (alte surse estimeaza ca acest numar s-ar situa undeva in intervalul 2.000-4.000) si traiesc intre 4.000-6.000 de etnii sau grupuri etnoculturale.

Din modul in care s-a incetatenit conceptul de multiculturalitate in discursul politic, nu se pot discerne diferitele tipuri ale diversitatii etnoculturale la care acestea se refera in cazurile concrete si s-a generalizat o tendinta da a trata situatia si problemele grupurilor entoculturale in termeni similari, fara sa se tina seama de natura si originea formelor sub care se prezinta. De-a lungul istoriei, diferitele tipuri de comunitati entoculturale s-au incadrat in conditii foarte diferite in comunitatile politice si cadrele existente, ceea ce determina intr-o buna masura situatia lor actuala, natura problemelor cu care ele se confrunta si, nu in ultimul rand, strategia etnopolitica pentru care opteaza, relatia pe care vor s-o intretina cu notiunile majoritatre.

Dupa parerea lui Kymlicka, atat in teoria politica, cat si in practica relatiilor internationale, consecinte incomode poate avea mai ales nediferentierea corecta intre doua categorii de baza ale grupurilor etnoculturale. In primul caz, la originea pluralitatii etnoculturale se gaseste faptul ca anumite comunitati, care pe vremuri formau societati active si complete din punct de vedere institutional, inclusiv cu traditii de autoguvernare, au fost incorporate intr-un stat mai mare. Incorporarea a avut loc de regula impotriva vointei lor, ca urmare a colonizarii, cuceririi sau cedarii de teritoriu de la o putere imperiala la alta, dar exista si exemple in care incorporarea s-a produs in mod voluntar, ca rezulatat al federatizarii. In cel de-al doilea caz, pluralitatea etnica este rezultatul imigrarii indivizilor care provin din zone defavorizate sau subdezvolatate ale lumii si care apartin unor comunitati etnoculturale specifice.

Daca aceasta deosebire esentiala nu ne scapa, putem observa ca acele comunitati ce au fost incorporate in cadre statele noi alcatuiesc de regula societati paralele, mai mult sau mai putin segregate in interiorul natiunilor politice, care urmaresc dobandirea diferitelor forme de autonomie de autoguvernare, considerand ca numai pe aceasta cale pot asigura pastrarea culturii, a limbii si a formelor de existenta comunitara caracterizata prin traditii specifice. Aceste comunitati sunt denumite de kymlicka minoritati nationale.

In schimb, imigranti care si-au parasit tara de bastina in urma unei decizii personale urmaresc integrarea cat mai rapida in societatea care ii gazduieste. Grupurile de imigranti numite de Kymlicka grupuri etnice, nu-si pierd interesul fata de identitatea lor si nici atasamentul etnocultural – continua, de exemplu, sa aiba preocupari pentru pastrarea anumitor obiceiuri, a portului, religiei, traditiilor culinare etc, dar aceste preocupari sunt trecute de obicei pe un plan secundar in comparatie cu interesul pentru dobandirea cetateniei.

Statele in care traiesc minoritati nationale sunt numite de Will Kymilicka state multinationale (multinationale), in timp ce statele care primesc un numar mare de imigranti au denumirea de state multietnice (polythnic).

Statele multinationale se gasesc atat in democratiile lumii vechi, cat si in cele ale lumii noi, precum si in tarile fostului Bloc Sovietic si in tarile Lumii a Treia.

In profida unor pareri larg raspandite in opinia publica internationala chiar si SUA este un stat multinational, sustine Kymilicka : multinational datorita nu doar prezentei indienilor sau a eshimosilor din Alaska, care au avut de suferit atat de mult in decursul istoriei, ci si a aborigenilor din Porto Rico, din Hawai, a chamorro-ilor din Guam sau a descendentilor populatiei chicano, incorporati de SUA ca urmare a ocuparii teritoriilor sud-estice (Texas, New Mexico si California) dupa Razboiul Mexican din 1848-1849.

Cele trei mari ,,tari de imigrare’’, cu cele mai mari procente de imigranti pe cap de locuitor, sunt Austria, Canada si Statele Unite :peste jumatate din imigranti legali din lume se indreapta catre unul din cele trei state.