Noua ordine mondială - abordări teoretice și realități politice

Introducere

Perioada războiului rece, ca forma de organizare a lumii,de promovare a bipolarismului, ca baza a ordinii mondiale, a trecut. Superputerile au fost înlocuite de puteri specializate pe domenii stricte. Este tot mai greu sa realizam o disociere neta intre evoluţiile din mediul intern si cel international.

Discuţiile care s-au născut în Europa creştină, in jurul întrebării, dacă pretenţia de universalitate a drepturilor omului este justă, , au condus la apariţia unei mişcări care, din dialogul tuturor religiilor şi culturilor lumii, a reuşit să găsească valori comune întregii umanităţi, o aşa numită nouă ordine a lumii.

Declaratia Noii Ordini Mondiale

Punctul de referinţă în acest sens a fost înfiinţarea Parlamentului Mondial al Religiilor, care s-a întrunit în sesiune în anul 1993 la Chicago, după îndelungate şi dificile preparative, adoptând cu această ocazie o „Declaraţie a Noii Ordini Mondiale“.

Extrase din "Declaraţia pentru Noua Ordine Mondială"

(Parlamentul Mondial al Religiilor, 4 septembrie 1993, Chicago)

„(...) Confirmăm că în dogmele religiilor se găseşte un efectiv comun de valori centrale şi că acestea alcătuiesc fundamentul pentru o nouă ordine universală.

Confirmăm că acest adevăr este deja cunoscut, dar susţinem că el trebuie să fie şi experimentat cu inima şi cu fapta.

Confirmăm că există o normă incontestabilă şi necesară pentru toate compartimentele domeniile vieţii, pentru familii şi comunităţi, pentru rase, naţiuni şi religii. Există coordonate străvechi pentru comportamentul uman, care pot fi găsite în toate religiile lumii şi care sunt o condiţie pentru o nouă ordine de durată a lumii.”

Declarăm:

„Depindem cu toţii unii de ceilalţi. Fiecare din noi depinde de bunăstarea întregului. De aceea respectăm comunităţile tuturor vieţuitoarelor, ale oamenilor, ale animalelor şi ale plantelor, şi ne îngrijim de prezervarea pământului, aerului, apei şi solului.

Purtăm responsabilitatea individuală pentru tot ceea ce facem. Toate deciziile şi acţiunile noastre au consecinţe

Trebuie să ne purtăm cu ceilalţi aşa cum am vrea ca ei să se poarte cu noi. Ne angajăm să respectăm viaţa şi demnitatea, individualitatea şi diversitatea, astfel încât fiecare persoană – fără nici o excepţie - să fie tratată în mod uman. Trebuie să exersăm răbdarea şi acceptarea. Trebuie să fim în stare în stare să iertăm, învăţând din trecut, nepermiţând să rămânem prizonierii urii. Deschizându-ne inimile unii faţă de ceilalţi, vom pune capăt certurilor meschine dintre noi de dragul comunităţii pământeşti şi vom practica o cultură a solidarităţii, a relaţiilor reciproce.

Considerăm omenirea ca pe familia noastră. Trebuie să ne dorim să fim prietenoşi şi generoşi. Nu avem voie să fim egoişti, să trăim doar pentru noi înşine, trebuie să slujim mai mult altora şi să nu-i uităm niciodată pe copii, pe bătrâni, pe săraci, pe cei suferinzi, pe handicapaţi, pe refugiaţi şi pe cei singuri. Nimeni nu trebuie privit ca un cetăţean de mâna a doua şi nici să nu fie exploatat în vreun fel. Bărbatul şi femeia trebuie să fie parteneri cu drepturi egale. Nu avem voie să comitem nici un fel de act de imoralitate sexuală. Să lăsăm în urmă toate formele de dominaţie şi de abuz.

Ne îndatorăm să respectăm o cultură a non-violenţei, a respectului, a dreptăţii şi a păcii. Nu vom oprima niciodată pe nimeni, nu vom prejudicia, schingiui sau chiar ucide pe nimeni şi vom renunţa la violenţa ca mijloc de soluţionare a diferenţelor..