Organizația statelor americane

Explicarea raţiunilor care a făcut necesară înfiinţarea O.S.A.

Scena internaţională a lumii este dominată în ultimii ani de fenomenul globalizării.Unul din actorii internaţionali care contribuie la această realitate este ceea ce generic numim <organizaţia internaţională>.În lucrarea de faţă organizaţia dezbătută este Organizaţia Statelor Americane (O.S.A.), întrucât este vorba de cea mai veche organizaţie regională din lume. O.S.A. îşi are sediul la Washington şi în prezent are 35 de membrii permanenţi, respectiv state ale continetului american, şi 61 de state cu statutul de observator la care se adaugă şi Uniunea Europeană.

Cel care a avut prima iniţiativă de a uni la nivel supranaţional republicile de pe continentul America a fost Simon Bolivar în 1826 cu ocazia Congresului din Panama. Propunerea lui consta în a se realiza un organism care să presupună ca statele americane să aibă o armată comună, un pact mutual de apărare şi o adunare parlamentară supranaţională.Aşa numitul “ Treaty of Union” un a avut însă succes întrucât au survenit probleme interne în Columbia iar America Centrală s-a destrămat.

Următorul eveniment cu ocazia căruia s-a amintit necesitatea existenţei unei unităţi a continetului a fost conferinţa din 1889-1890, realizată la Washington, la care a luat parte 18 naţiuni americane, eveniment numit ulterior Prima Conferinţă Internaţională a Statelor Americane.Rezultatele acestei întâlniri a fost crearea unui secretariat permanent numit Biroul Comercial al Republicilor Americane şi s-a stabilit data următoarei conferinţe. Astfel, 14 aprilie 1890, rămâne în istorie ca data în care a luat fiinţă ceea ce mai târziu va deveni O.S.A., o organizaţie cu o structură complexă şi cu obiective clar definite. Acest fapt demonstrează că încă de la sfârşitul secolul al XIX-lea naţiunile americane au intuit necesitatea existenţei unei unităţi continentale pentru asigurarea unei securităţi colective şi a unei bune dezvoltări în condiţiile în care Europa, bătrânul continent, era zguduit de războaie.

La cea de-a patra conferinţă a republicilor americane din Buenos Aires (1910), organismul a luat denumirea de Uniunea Republicilor Americane, iar Biroul Comercial a devenit Uniunea Panamericană.Astfel, în ajunul Primului Război Mondial, republicile continentului american au prevăzut importanţa unei bune colaborări pe scena internaţională, în special cu statele vecine, iar acest lucru se întampla în plin avânt economic al S.U.A, unul din cel mai puternic membru al organizaţiei.

Experienţa celor două conflagraţii mondiale au condus la conştientizarea de către naţiunile americane a necesităţii unei unităţi puternice care să facă faţă unui pericol extern. Deşi cel de-al doilea război mondial nu a lăsat cicatrici puternice pe teritoriul continentului american, naţiunile americane au luat atitudine, iar în 1947, la Rio de Janeiro a fost adoptat un sistem de securitate colectivă prin semnarea Tratatului Inter-American de Asistenţă Reciprocă.Cea de-a noua conferinţă a naţiunilor americane din 1948 de la Bogota, a însemnat adoptarea noului statut al organizaţiei, fapt ce a însemnat o reorganizare profundă şi de asemenea o nouă denumire a organizaţiei.Astfel, noua organizaţie poartă numele de Organizaţia Statelor Americane, cu sediul la Washington, iar noul statut este prevăzut în Carta Organizaţiei Statelor Americane, document amendat ulterior prin trei protocoale: cel de la Buenos Aires (1967), Cartagena de Indias (1985), şi Washington (1992).

Cea de-a noua conferinţă de la Bogota a avut ca finalitate şi semnarea primei declaraţii universale având ca subiect respectarea drepturilor omului, respectiv Declaraţia Americană a Drepturilor Omului.

Sfera de actvitate

În articolul 1 al Cartei scopul statelor membre al organizaţiei este acela de a „asigura pacea şi securitatea, de a promova solidaritatea, de a întări colaborarea dintre naţiunile americane şi de a apăra suveranitatea, integritatea teritorială şi independenţa statelor americane”. Articolul 2 al Cartei defineşte opt scopuri fundamentale al O.S.A.:

• „Întărirea păcii şi securităţii pe continent;

• promovarea şi consolidarea democraţiei reprezentative şi respectarea principiului nonintervenţionist;

• preîntâmpinarea apariţiei diferendelor în relaţiile dintre statele membre şi soluţionarea lor prin mijloace paşnice;

• organizarea unei acţiuni solidare în caz de agresiune împotriva unui stat membru;

• căutarea de soluţii pentru problemele economice, politice şi juridice care pot apărea;

• promovarea dezvoltării economice, sociale şi culturale a statelor membre;

• eradicarea sărăciei, care constituie un obstacol dezvoltării democratice a statelor membre;

• limitarea înarmării.”