Organizația Tratatului Atlanticului de Nord

I. Date generale

Denumirea oficiala:Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord ( NATO).

Data crearii: NATO a fost infiintata la 4 aprilie 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord, cunoscut sub numele de Tratatul de la Washington. Constituirea organizatiei s-a realizat in conformitate cu prevederile articolului 51 al Cartei Organizatiilor Unite.

Este o organizatie guvernamentala, in care tarile isi pastreaza suveranitatea si independenta.

Este o alianta bazata pe cooperare politica si militara intre tarile membre. NATO reprezinta legatura transatlantica prin care securitatea Americii de Nord este permanent legata de securitatea Europei.

Obiective: Conform Preambulului Tratatului Nord-Atlantic, membrii Aliantei se angajeaza sa salvgardeze libertatea, mostenirea comuna si civilizatia popoarelor lor, bazate pe principiul democratiei, drepturile omului si guvernarea legii.

Scopul principal al NATO, stability prin Tratatul de la Washington din 1949, este de a apara libertatea si securitatea tuturor membrilor organizatiei prin mijloace politice si militare.Realizarea acestui obiectiv poate fi pusa in primejdie de riscurile unor crize si conflicte care sa afecteze securitatea spatiului euroatlantic. De aceea, Alianta nu asigura numai apararea membrilor sai, ci contribuie si la mentinerea pacii si stabilitatii in regiune.

Solidaritatea in interiorul NATO asigura faptul ca nici o tara nu este nevoita sa se bazeze doar pe eforturile nationale in abordarea provocarilor legate de securitate. Alianta da posibilitatea statelor membre de asi asigura obiectivele esentiale de securitate printr-un effort comun.

Misiunile fundamentale de securitate ale organizatiei sunt: asigurarea unui mediu de securitate euroatlantic stabil, bazat pe institutii democratice si solutionarea pasnica a diferendelor , sa serveasca ca forum de consultari intre aliati privind orice problema care afecta interesele lor vitale , sa descurajeze sis a apere impotriva oricarei amenintari de agresiune la adresa oricarui stat membru.

In vederea intaririi securitatii si stabilitatii spatiului euroatlantic , organizatia este pregatita sa contrtibuie la prevenirea eficienta a conflictelor si la angajarea activa in managementul crizelor, inclusive in operatiuni de raspuns la crize, sa promoveze pe scara larga parteneriatul, cooperarea si dialogul cu alte tari din spatial euroatlantic. In scopul cresterii transparentei , increderii reciproce si a capacitatii de actiuni commune.

Membrii NATO-19 state member.

- Belgia

- Bulgaria (2004)

- Canada

- Cehia (1999)

- Danemarca

- Estonia (2004)

- Franţa

- Germania (1955)

- Grecia (1952)

- Ungaria (1999)

- Islanda

- Italia

- Letonia (2004)

- Lituania (2004)

- Luxemburg

- Olanda

- Norvegia

- Polonia (1999)

- România (2004)

- Portugalia

- Slovacia (2004)

- Slovenia (2004)

- Spania (1982)

- Turcia (1952)

- Regatul Unit

- Statele Unite ale Americii

Calitatea de membru al Aliantei ofera garantia ce sta la baza Tratatului Atlanticului de Nord, care consta in faptul ca statele-parti la conventie isi acorda reciproc ajutor, individual si colectiv, in cazul in care se comite un atac armat impotriva unuia dintre ele. Organizatia asigura ca nici un stat membru nu este obligat sa se bazeze numai pe eforturile nationale si pe resursele economice proprii pentru a face fata provocarilor la adresa securitatii sale. Totusi, nici un stat nu renunta la dreptul de asi duce la indeplinire obligatiile fata de propriul popor si fiecare continua sa isi asume responsabilitatile de aparare proprii. Alianta permite fiecarui membru sa realizeze obiectivele esentiale de securitate nationala prin efort coliectiv.

Nu se intervine in problemele interne ale vreunui stat membru, desi consultarile din cadrul organizatiei se pot referi la orice subiect. Statele se abtin sa ridice in forumurile Aliantei chestiuni de natura eminamente interna. In cazuri in care exista dispute intre statele membre pot accepta medierea secretarului general al NATO.