Orientări Strategice pentru Învățământul Superior

La începutul lunii noiembrie Universitatea din Bucuresti a gazduit Conferinta Nationala a învatamântului Superior din România, organizata de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului. Evenimentul a reunit un numar mare de specialisti ai tuturor universitatilor din tara cu scopul de a stabili viitoarele directii strategice în domeniul învatamântului superior. Printre participanti s-au numarat membrii Consiliului National al Rectorilor, Consiliului pentru Finantarea învatamântului Superior, Consiliului National al Cercetarii Stiintifice în învatamântul Superior, Consiliului National de Evaluare Academica si Acreditare Academica si ai Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare. La eveniment au mai participat ca invitati câteva sute de cadre didactice si cercetatori.

La deschiderea conferintei a participat prim ministrul României, domnul prof.dr. Adrian Nastase, care a prezentat principale directi! ale politicii educationale în învatamântul superior, precum si ministrul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, domnul prof.dr. Alexandru Athanasiu, care a vorbit despre strategia dezvoltarii învatamântului superior - masurile legislative necesare si viitoarele schimbari Institutionale: Ministrul a apreciat în mod pozitiv lucrarile conferintei si s-a declarat ferm hotarât sa puna în practica o adevarata reforma a învatamântului românesc. Doua din documentele de mare valoare ale conferintei le vom prezenta în extenso în continuare.

Un document programatic

Reforma învatamântului din România a început înca din primele momente ale tranzitiei post-comuniste. Ea a fost mar¬cata de trei limitari: caracterul reactiv, schimbarea în educatie fiind consecinta si nu una din fortele motrice ale reformelor politice, economice sau sociale; dependenta de finantarea ex¬terna, mai ales în investitii, ceea ce a dus la importul pre¬cipitat de institutii, la incertitu¬dini si discontinuitati, la incoe¬renta la nivelul politicii educationale; limitarea la edu¬catia formala, la scoala si uni¬versitate, ignorându-se domenii importante ale educatiei per¬manente precum educatia adul¬tilor, educatia persoanelor cu nevoi speciale, educatia timpu¬rie, educatia populatiei Rroma etc. si neglijându-se evolutia rapida a peisajului profesional.

În conditiile acestor limi¬tari, agravate si de contextul general al societatii românesti, se poate aprecia ca reforma învatamântului din anii ‘90 a fost mai degraba o reforma partiala, o reforma limitata la anumite componente si la prioritatile care au beneficiat mai ales de finantare externa. Ceea ce a lipsit au fost pers¬pectiva globala; o politica coe¬renta în domeniul educatiei, centrata pe repere realiste si etape bine esalonate; consen¬sul clasei politice si considerarea educatiei nationale ca un domeniu scutit de disputele politice, de manipulari si de¬mersuri unilaterale; un program al cooperarii internationale, mai ales în cadrul Uniunii Europene.

Functiile sistemului de învatamânt

Învatamântul este asteptat sa. îndeplineasca urmatoarele obiective generale:

a. alfabetizarea si educarea tuturor copiilor de vârsta scolara;

b. dobândirea de catre elevi a unui ansamblu de cunostinte, deprinderi, valori si atitudini care sa le permita o buna interactiune sociala, res¬pectul normelor si regle¬mentarilor din societate, conti¬nuarea învatarii la niveluri superioare;

c. profesionalizarea fortei de munca prin "diverse forme si niveluri de învatamânt;

d. educarea spiritului cri¬tic al noilor generatii; forma¬rea capacitatilor de inovare tehnica, stiintifica, culturala si sociala;

e. educatia morala si civica a elevilor si studentilor;

f. formarea initiala si educatia continua a specialistilor de nivel superior, în concor¬danta cu exigentele actuale ale mediului profesional;

g. asigurarea progresului stiintelor fundamentale si apli¬cative, al artei si tehnicii, prin activitatea de cercetare stiinti¬fica, de creatie artistica si în alte domenii, si valorificarea rezultatelor lor;

h. crearea, pastrarea, difu¬zarea si promovarea, valorilor culturii nationale si universale;

i. crearea si difuzarea informatiei stiintifice si tehnice;

j. educarea în spiritul res¬pectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si cetateanului, ale comunitatilor si societatilor, în spiritul respectarii demnitatii si tolerantei, al cultivarii diversitatii culturale si întelegerii recipro¬ce;

k. promovarea cooperarii internationale, în special a cooperarii europene;

l. participarea României ca partener efectiv, cu drepturi si obligatii depline, la Spatiul European al învatamântului Superior si la Spatiul Euro¬pean al Cercetarii stiintifice;

m. educarea respectului pentru diversitatea opiniilor;

n. consolidarea statului de drept prin mijloace educatio¬nale.

Strategia dezvoltarii învatamântului superior din România

Învatamântul superior contemporan se confrunta cu transformari fara precedent Ele sunt generate de trei factori. Primul este reprezentat de tehnologiile informatiei si comunicari Un al doilea factor este reprezentat de cresterea cererii individuale de studii superioare. Tot mai multe persoane aspira sa obtina o diploma de învatamânt superior. În sfârsit, al treilea factor ia forma pietei în învatamântul superior. Diversificarea institutionala pe axa public – privat si cresterea cererii individuale pentru studii superioare au generat competitia dintre universitati, iar extinderea numarului platitorilor de taxe pentru servicii educationale a dus la aparitia comertului cu astfel de servicii. În Declaratia de la Bologna, adoptata în 1999 de ministrii educatiei din tarile membre si tarile asociate Uniunii Europene, s-a mentionat necesitatea cresterii competitivitatii învatamântului superior european pe plan global. A aparut astfel asa numitul "Proces Bologna" asteptat sa genereze, pâna în 2010, spatiul european al învatamântului superior, adica un spatiu cât mal unitar si cât mai competitiv pe plan global.