Politica de ocupare a forței de muncă - Strategiile Uniunii Europene de combatere a șomajului

În această lucrare ne propunem să aducem la cunoștință strategiile pe care Uniunea Europeană le are în vedere în combaterea șomajului, mai cu seamă în creșterea locurilor de muncă pentru cetățeni. Astfel, în prima parte a lucrării vom discuta mai mult despre teoriile și definițiile acestei politici, cât și despre instituțiile preocupate de această politică. De asemenea, vom vorbi despre cauzele care au dus la o rată destul de mare a șomajului în România, cât și despre factorii care au influențat această cauză a creșterii șomajului. Ulterior, vom vorbi și despre strategiile Uniunii Europene cu privire la combaterea șomajului, despre perspectivele de viitor și măsurile ce vor fi luate în privința aceasta, modul cum trebuie combătut șomajul și mijloacele necesare acestei acțiuni. Apoi următorul pas pe care îl vom face va fi oferirea unui exemplu elocvent, a unui model necesar țării noastre pentru a putea observa diferența dintre România, o țară în care șomajul se află pe o scară destul de înaltă, precum și o țară unde șomajul este foarte scăzut, astfel încercând să vedem efectele care ar putea fi după ce vom reuși să ameliorăm rata șomajului, cât și felul în care ar arăta România peste 40-50 de ani când vor exista locuri de muncă pentru toți cetățenii. Nu în ultimul rând, vom discuta despre riscurile la care s-ar supune România, despre consecințele combaterii șomajului, cât și despre viziunea noastră în ceea ce privește realitatea României de creștere a locurilor de muncă.

Mai întâi de toate, există o piață a muncii. Începând cu Carta Albă a Competitivității, Creșterii și Ocupării Forței de Muncă, continuând cu deciziile Consiliului European de la Essen (1994) și cu Tratatul de la Amsterdam și terminând cu Summitul special asupra locurilor de muncă de la Luxemburg din noiembrie 1997, problema combaterii șomajului se află în centrul dezbaterilor europene. Astfel, statele membre s-au angajat să creeze și să realizeze programe politice pe termen lung în vederea combaterii șomajului. De altfel, foarte important, cu ocazia Summitului de la Amsterdam din iunie 1997, șefii de state și de guverne au căzut de acord în privința măsurii intrării în vigoare a unui nou Titlu privind locurile de muncă în Tratatul de la Amsterdam și au convocat un Consiliu European extraordinar pe problema locurilor de muncă. La Summitul dedicat locurilor de muncă din noiembrie 1997, care a fost și primul Summit dedicat exclusiv problemei șomajului, Consiliul a adoptat Instrucțiunile privind politica locurior de muncă pentru 1998. Acestea se bazează pe patru elemente fundamentale, precum disponibilitatea pentru angajare, care se referă la calitățile celor care caută de lucru; antreprenoriat, referindu-se la faptul că pentru a se crea noi locuri de muncă este important să se ușureze situația companiilor; adaptabilitate și egalitatea șanselor, în acest sens companiile și angajații trebuie să accepte cu ușurință schimbarea, cât și faptul că statele membre trebuie să acorde o importanță deosebită asigurării oportunităților egale de a face carieră atât pentru bărbați, cât și pentru femei, precum și îmbunătățirea integrării persoanelor cu handicap pe piața muncii; și au fost oficial adoptate de către Consiliul pentru muncă și probleme sociale în decembrie 1997.

Un lucru esențial în această privință este faptul că prioritatea majoră a Comisiei Europene este să readucă Europa pe curba de creștere și să creeze locuri de muncă, fără a genera noi datorii. De asemenea, Uniunea Europeană este afectată de nivelurile scăzute ale investițiilor și de rata ridicată a șomajului. Astfel că pentru a se putea găsi o soluție la problema această, Comisia, precum și Banca Europeană de Investiții a lansat planul de investiții pentru Europa. În anul 2015 a fost creat un Fond european pentru investiții strategice, cu o finanțare de 21 de miliarde de euro garantate de Uniunea Europeană. Această importantă sumă va crește datoria unui efect multiplicator obținut prin atragerea investitorilor privați și publici, determinând astfel investiții uriașe. Uniunea Europeană, din păcate însă,încă de la începutul crizei este afectată de aceste niveluri scăzute de ocupare a forței de muncă și de rata ridicată a șomajului. Este factorul cel mai important care a determinat această creștere uriașă în prezent a șomajului. Astfel că pe termen scurt, un nivel scăzut al investițiilor încetinește creșterea economică, deoarece areca efect reducere activității economice. Pe termen lung, afectează competitivitatea și potențialul de creștere al economiei. Această scădere a investițiilor pare a fi de ceva ani o piedică semnificativă în calea creșterii și ocupării forței de muncă, iar nivelul scăzut al investițiilor este în continuare unul dintre motivele pentru care redresarea economică a Europei are un ritm lent. Investitorii nu au suficientă încredere să investească. Totodată, datoriile, subvențiile, împrumuturile sunt cauze ale acestei neîncrederi și deficiențe economice. Foarte important este că tocmai din acest motiv a fost necesar ca Uniunea Europeană să își coordoneze eforturile pentru a stimula investițiile și pentru a înscrie Europa pe o traiectorie de creștere economică solidă și de creare de locuri de muncă durabile. Planul de investiții pentru Europa a fost răspunsul său.