Politica Externă a României

România împărtăseşte valorile fundamentale ale Uniunii Europene şi ale statelor membre: democraţia, statul de drept, respectul pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale, protecţia minorităţilor şi toleranţa religioasă, dezvoltarea unei economii de piaţă şi asigurarea coeziunii sociale. Politica externă şi de securitate a României este canalizată înspre obiectivul integrării europene, aderarea la UE şi NATO reprezentând principalele priorităţi ale tuturor guvernelor care s-au succedat la putere după decembrie 1989, inclusiv al celui actual. Obiectivul integrării europene se bucură de consensul tuturor forţelor politice din România, precum şi de sprijinul vastei majorităţi a populaţiei. România este partener asociat la UEO şi, ca membru al Parteneriatului pentru Pace (PfP),a accelerat pregătirile pentru aderarea la NATO, în contextul noului instrument creat după summit-ul de la Washington - Planul de Acţiune pentru Aderare (MAP).

Elementul central al acestuia îl reprezintă modernizarea şi ridicarea eficienţei capacităţii de apărare, prin continuarea unui vast proces de reformă a armatei ce presupune reducerea efectivelor concomitent cu creşterea gradului de profesionalism al acesteia, precum şi modernizarea şi compatibilizarea tehnicii militare din dotare cu standardele NATO.

Priorităţile anunţate la acea vreme erau: integrarea în UE la 1 ianuarie 2007, consolidarea poziţiei de stat membru NATO, dezbaterea strategiei pentru zona extinsă a Mării Negre şi rezolvarea conflictelor din Balcani. În privinţa integrării în Uniunea Europeană, obiectivul principal îl constituie obţinerea, în această toamnă, a unui raport care să constate "progrese" în domeniile în care România are probleme, respectiv corupţie, justiţie, concurenţă şi securizarea frontierelor, chiar dacă ar putea fi şi unele critici. "Dacă vom avea constatări de progres în această direcţie, raportul va fi stimulativ pentru parlamentele naţionale, şi acesta este obiectivul pe care-l avem în momentul de faţă", a spus Traian Băsescu. El i-a avertizat pe ambasadorii în statele membre ale UE că nu există o alternativă la integrarea pe data de 1 ianuarie 2007.

Preşedintele le-a mai explicat ambasadorilor că este vitală redobândirea statutului de lider regional al României, un vis exprimat şi de fostul preşedinte Emil Constantinescu. El a afirmat că rezolvarea conflictelor din Balcani şi exploatarea zonei extinse a Mării Negre sunt, de asemenea, două obiective importante ale politicii externe româneşti. Implicarea lui Băsescu în teme de politică externă se face după o pauză lungă, în care priorităţile de natură diplomatică, preferate în prima instanţă la preluarea mandatului, au fost abandonate complet în favoarea celor interne. Precizăm că există şi o presiune majoră legată de reconfigurarea politicii externe, pe fondul absenţei interesului statelor occidentale pentru România (în ultimele opt luni, singurii preşedinţi care au vizitat România au fost cei ai Ucrainei şi, respectiv, ai Iugoslaviei; de asemenea, SUA amână de 9 luni să îşi numească un ambasador în România, gest interpretat ca o sancţiune indirectă). De aceasta dată, ca şi în cazul intervenţiei recente pe teme de guvernare, Băsescu a abordat problematica externă cu scopul explicit de a trasa obiective de îndeplinit în perioada care urmează, construind astfel percepţia de control şi dominare a domeniului asupra căruia intervine preşedintele.

Deja tendinţa sa de a reduce fiecare domeniu major la o listă succinta de obiective de îndeplinit devine evidentă la mai multe niveluri:

- în politica internă, s-a trasat guvernului seria de acţiuni concrete care trebuie îndeplinte până la finalul anului (referitoare la sănătate, energie şi vămi)

- în privinţa luptei anticorupţie, se încearcă identificarea unui inamic mult mai concret decât "corupţia" în general, iar acesta este reprezentat de "grupurile de interese"; deja poziţia prezidenţială a fost susţinută de Monica Macovei, Theodor Stolojan şi voci ale societăţii civile.

- în cazul inundaţiilor, Băsescu şi-a stabilit, de asemenea, o sarcină clară - refacerea podului de la Mărăcineni – iar îndeplinirea acesteia va marca faptul că preşedintele şi-a făcut datoria în privinţa diminuării efectelor inundaţiilor.

- în fine, şi în politica externă Băsescu a trasat o serie de ţinte de atins în perioada care urmează. Acestea sunt: consolidarea poziţiei de membru NATO, dezvoltarea strategiei referitoare la Marea Neagră şi contribuţia la rezolvarea conflictelor din Balcani. În privinţa acestora din urmă, două sunt observaţiile cele mai importante care merită subliniate:

Integrarea europeană redevine explicit o prioritate a administraţiei actuale, după ce, timp de mai bine de jumătate de an, ea a părut a fi un obiectiv ignorat şi aproape abandonat de reprezentanţii acesteia. Trebuie amintit că, la un moment dat, preşedintele tindea chiar să adopte un ton eurosceptic, iar poziţiile oficialilor români sugerau o tot mai accentuată resemnare în privinţa amânării integrarii. În ultimele zile însă se remarcă o reactivare fără precedent a acestui subiect: în trei zile, patru oficiali importanţi (preşedintele, consilierul prezidenţial Theodor Stolojan, ministrul de externe Ungureanu şi ministrul integrării Boagiu) au reafirmat caracterul prioritar al integrării în 2007, pe un ton categoric. Aceasta, în condiţiile în care semnalele recente dinspre Europa nu au fost favorabile, iar puterea nu a răspuns în nici un fel la ele, la momentele respective.

Băsescu reia, surprinzător, discursul de "lider regional" de tip Emil Constantinescu.