Politicile Demografice în România

politicile demografice sunt un tip cu totul special de interventie publica prin însasi tinta lor, care este viata fiintei umane. Din acest motiv ele reprezinta o tema de mare interes si, totodata, de disputa în legatura cu necesitatea lor, problemele la care se adreseaza, mijloacele de actiune etc. Perspectiva din care este efectuata analiza de fata este aceea a schemei politicilor publice. Aceasta abordare permite sa evidentiem o serie de aspecte care tin de obiectivul politicilor demografice, întemeierea acestuia, specificul domeniului, principiile, natura si mijloacele de interventie, interferentele cu alte politici publice.

OBIECTIVUL POLITICILOR DEMOGRAFICE

În sensul strict al termenului, politica demografica este destinata sa controleze numarul populatiei dintr-un anumit teritoriu, (tara sau pe plan mondial). În raport cu obiectivul fixat, poate fi vorba de mentinerea numarului populatiei la valorile existente la un moment dat, respectiv obtinerea unei cresteri sau descresteri a acestui numar. Prin urmare, avem de-a face cu politici publice de interventie într-un proces natural referitor la înmultirea populatiei si asupra caruia exista conceptii foarte diferite. Aici îsi au originea, de fapt, disputele asupra politicilor demografice, asupra acceptarii întemeierii lor, respectiv asupra mijloacelor de interventie, daca obiectivul enuntat este deja admis. Prin specificul lor, politicile demografice pun probleme deontologice aparte: de la cerinta de a nu perturba un proces vital (pentru ca nu se pot controla toate consecintele actiunilor) la aceea de a nu face rau cuiva. Aceasta deoarece, spre deosebire de alte politici publice, unde domeniul de interventie îl constituie anumite componente ale activitatii umane si conditiile în care se desfasoara acestea (reglementate si influentate), în politicile demografice domeniul de interventie este, asa cum spuneam, de alta natura; el se refera la viata umana ca atare.

INTERFERENTELE CU ALTE TIPURI DE POLITICI PUBLICE

Dat fiind faptul ca o serie de alte politici publice (sociale, economice etc.) au anumite efecte de natura demografica, pot aparea ambiguitati în delimitarea sferei politicilor demografice. Anume, fie cuprinderea în sfera politicilor demografice a ansamblului actiunilor publice de influenta, sau dimpotriva, sa se considere ca nu este necesara o politica demografica propriu-zisa, ea fiind suplinita de celelalte. Rezolvarea de principiu a problemei de evitare a confuziilor presupune acceptarea interferentelor dintre politicile publice si analiza întemeierii si specificitatii fiecareia în parte, functie de obiectivele urmarite. Daca privim interferentele în cazul politicilor demografice, vom constata ca întâlnim atât situatii în care obiective demografice (controlul numarului populatiei) sunt atinse prin actiuni extra demografice (politice, sociale, economice, culturale), cât si situatii de utilizare a unor mijloace de natura demografica în atingerea unor obiective din alte domenii. Toate aceste aspecte fac necesara analiza relatiilor dintre obiective si mijloace în actiunea publica. Evident, si în politica demografica se impune faptul ca un obiectiv, poate dezirabil, nu trebuie sa fie atins prin mijloace discutabile, si cu atât mai putin abuzive, coercitive, criminale.

ÎNTEMEIEREA POLITICILOR DEMOGRAFICE

Întemeierea politicilor de control al numarului populatiei poate fi identificata în necesitatea atingerii optimului demografic. Dupa cum este cunoscut, teoria optimului, respectiv a minimului si maximului demografic, se refera la relatia dintre populatie si teritoriu (densitate, intensitatea relatiilor sociale, diversitatea activitatilor sociale, economice si culturale etc.) si la aceea dintre populatie si resurse (mijloace de subzistenta, supravietuire, dezvoltare). În functie de situatia înregistrata la un moment dat, se poate, într-adevar, constitui un obiectiv de politica demografica în sensul celui expus anterior. Dezechilibrele puternice ale acestor raporturi în tarile subdezvoltate sunt îngrijoratoare. Datele referitoare la ratele de crestere a populatiei la nivel mondial si diferentiat pe tari conduc la astfel de concluzii. Pentru acest motiv, exista o preocupare internationala de ajutorare a tarilor care doresc sa promoveze politici de reducere a ratei fertilitatii. Se constata însa ca politicile respective (educatia privind reproducerea, planificarea familiala, utilizarea contraceptivelor, sterilizarea), dupa zeci de ani de interventie, nu au putut diminua rata cresterii populatiei în multe dintre tarile subdezvoltate. Rezulta ca, singure, politicile demografice au mai putine sanse de a influenta un proces cu determinari multiple.