Poziția geostrategică a României pe coridorul energetic dintre Marea Caspică și Uniunea Europeană

POZIŢIA GEOSTRATEGICĂ A ROMÂNIEI PE CORIDORUL ENERGETIC DINTRE MAREA CASPICĂ SI UNIUNEA EUROPEANĂ

INTRODUCERE

În contextul geopolitic internaţional actual, este necesară identificarea oportunităţilor României in plan politic si economic in zona Marea Neagră - Marea Caspică (istmul ponto-caspic), pentru a-şi proiecta un profil solid si vizibil in calitate de membru al Uniunii Europene.

Interesul României, ca actor statal mediu trebuie bine definit prin politica externă, atât individual cat si parte a unei uniuni statale, în proiectarea securităţii într-o zonă apropiata de teritoriul naţional, Caucazul de Sud si Marea Caspică. În forma sa extremă, implicarea – rezultantă a proiectării interesului - se transformă în „intervenţie”. Fie că vorbim de intervenţia aşa-numită „umanitară” sau de cea strategică (logica realistă), faptul în sine indică dorinţa de a-şi afirma un profil activ de politică externă. Subiectul este unul multiplu: România ca stat şi actor pe scena relaţiilor internaţionale, apartenenţa României la o Uniune Europeană, vecină cu o zonă de conflict si de interes strategic, cea caucaziano-caspică.

Statul-naţiune, rămâne încă cel mai important actor al relaţiilor internaţionale contemporane, în contextul destructurant al globalizării, al apariţiei unor puternici actori supranaţionali, transnaţionali şi subnaţionali care îi pot pune în discuţie supremaţia. Statele mici şi mijlocii, in speţă România, nu doar marile puteri şi cele regionale, au capacitatea de a dobândi influenţă şi semnificaţie în sistemul internaţional, aducând plus-valoare sistemului. Departe de a „juca” un rol pur decorativ sau de a se comporta ca pioni ai strategiilor competitive sau cooperative ale marilor puteri, aceste state mici şi mijlocii încearcă, dincolo de garantarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale, să îşi construiască un profil de politică externă care să corespundă intereselor naţionale şi imaginii pe care aceste naţiuni o au despre ele însele şi despre mediul exterior. Identitate, imagine, rol – concepte specifice curentului constructivist în relaţiile internaţionale – îşi află astfel o utilitate indiscutabilă.

Deşi România, nu este o mare putere şi probabil nici măcar o putere regională cred că politica sa externă (în special cu privire la securitatea naţională, şi la stabilirea intereselor şi strategiilor economice) prezintă o componentă importantă de creştere a nivelului de percepţie pe plan internaţional asupra României.

1. ARMONIZAREA POLITICII EXTERNE A ROMÂNIEI CU CEA A UNIUNII EUROPENE

Tot mai mulţi analişti se pun de acord că regiunea geopolitică cu cea mai spectaculoasă ascensiune este zona Asia-Pacific , mai ales Asia Centrală si regiunea caucaziano-caspică datorită resurselor de petrol şi gaze naturale .

Miza strategică a stabilităţii si a păcii in Europa, nu este atât de evidentă pe niciuna dintre frontierele geopolitice euro-atlantice, pe cât este în regiunea lărgită a Mării Negre. Singura evoluţie strategică, cu adevărat relevantă, este transformarea regiunii Mării Negre în pivotul geopolitic al euro-atlanticismului în secolul al XXI-lea. De aici se pot construi punţi de stabilitate către Europa de Est, Caucaz, Asia Centrala si Orientul Mijlociu.

Din punct de vedere geoistoric, funcţia internaţională a României a fost aceea de a furniza securitate si stabilitate in acest spaţiu lărgit.

Ca zonă geopolitică cheie, constatare care se impune din perspectiva analizei istorice, România îndeplineşte două funcţii, cu temeiuri geografice si geopolitice incontestabile:

- o funcţie in momentele de criză europeana, de apărare in caz de defensivă sau pivot de manevră in caz de ofensivă;

- o funcţie specifică, in momentele de linişte europeană, de a desfăşura o acţiune de neutralizare, unificare si împăcare a influenţelor ori tendinţelor divergente care se încrucişează aici.

România este plasată pe traseul mai multor axe economice, dar în egală măsură şi geopolitice, care leagă Vestul Europei de Estul Europei şi în continuare, de Asia. Dintre aceste axe, singura care favorizează din punct de vedere energetic România este cea a mărilor, mai ales segmentul Marea Caspică – Marea Neagră , întrucât axele terestre (Vest – Est şi Nord Vest – Sud Est) sunt „controlate” total de Rusia, iar axa fluviilor şi canalelor (Dunăre – Main – Rhin) nu prezintă interes pentru transportul hidrocarburilor caspice. In Caucaz, importanţa geopolitică a axei decurge din înaintarea spre Est a frontierei euro-atlantice, care a structurat spaţiul geopolitic pe cele doua axe geopolitice majore, respectiv Axa Nord – Sud (Rusia – Armenia – Iran) si Axa Est – Vest care include, via Marea Neagră, resursele energetice din Caspica destinate ţărilor occidentale.