Poziția României în raport cu conflictul ruso-georgian

Introducere

Razboiul ruso-georgian din august 2008 a fost un eveniment cu impact emotional si de perceptie publica major, cu relevanta asupra presiunilor facute de cetatenii preocupati fata de state, de preocuparile politicienilor fata de viitorul desenat al relatiilor international.

Conflictul armat dintre Rusia si Georgia din vara anului 2008 a reprezentat pentru unele tari o amenintare directa la adresa securitatii. A insemnat reaparitia conflictelor sangeroase care depasesc granita unei tari pe teritoriul Europei. Conflictul a insemnat pentru alte tari o provocare pe fata din partea Rusiei, in timp ce pentru Rusia a insemnat un nou rol in regiune, poate reafirmarea statulului de mare putere. Practic pentru fiecare tara in parte acest conflict a insemnat ceva diferit. Voi incerca sa descifrez modul de reactionare al autoritatilor statului nostru prin aplicarea logicii constructiviste asupra actiunilor si declaratiilor oficialilor. Prin acest demers sper ca intrebarea la care voi putea raspunde la finalul lucrarii sa fie, ce anume a reprezentat acest conflict pentru Romania?

Contextul conflictului

Dupa destramarea Uniunii Sovietice, o serie de conflicte separatiste au aparut pe solul Georgiei (in sine o fosta republica a URSS-ului), mai ales in perioada 1992-1993, prin care regiunile Abkazia și Osetia de Sud vroiau sa iși cucereasca independenta, mișcari de independența care erau susținute de Rusia pe fondul unor divergențe cu Georgia inca dinainte de destramarea Uniunii. In urma unor violente, s-a incheiat un acord prin care Rusia se angaja sa iși retraga trupele de menținere a pacii din regiune in anul 1999, relațiile dintre Rusia și Georgia ramanand inghețate pana in 2003.

In 2003, in urma așa-numitei Revolutii a Rozelor, in Georgia a venit la putere o miscare pro-vestica, a caror intenții declarate erau de a accede la NATO, pe langa implicarea in construirea unor oleoducte care ar fi urmat sa ocoleasca Rusia. Dupa demisia președintelui georgian la sfarșitul lui 2003 și venirea la putere a președintelui Saakashvili s-a incercat imbunatațirea relațiilor dintre cele doua tari, un semn de buna credinta din partea georgienilor fiind ajutorul dat Rusiei de a combate separatiștii ceceni de pe teritoriul georgian. Cu toate ca relațiile se imbunatațisera și pe plan politic, dar și pe plan economic, o sursa de tensiune intre cele doua țari ramasese prezența militara a Rusiei in ciuda acordurilor semnate in 1999. Cursul indreptat spre occident al Georgiei continua in acest timp, președintele Saakashvilli anunțand in aprilie 2004 dorința Georgiei de a accede la Uniunea Europeana. Perioada de cooperare intre Georgia și Rusia s-a sfarșit in august 2004 prin raspunsul belicos al Georgiei la crize din Osetia de Sud.

Ca raspuns la interventia militara a Georgiei in Osetia de Sud, Rusia a incetat comunicarile intre cele doua țari și a incetat sa emita vise pentru georgieni. In februarie 2005, Rusia și-a redeclarat dreptul de a folosi forta militara pentru a combate teroriști ceceni care s-ar fi ascuns in Georgia. Relațiile au continuat sa se deterioreze, in urma exploziei unui gazoduct, a acuzatiilor de violare a spațiului aerian georgian și a mentinerii trupelor de mentinere a pacii in regiunile secesionse de catre Rusia, parlamentul Georgian a dat o rezolutie prin care se cerea expluzarea trupelor rusești de pe solul georgian.

Dupa emiterea rezoluției, Rusia a incetat din nou sa emita vize pentru georgieni și a interzis importul de vin georgian (piata ruseasca fiind 90% din piața de export a vinului georgian) dar și a apei minerale. Dupa un episod in care Rusia a inchis granița terestra cu Georgia, au acceptat totuși sa iși retraga ultimele baze militare din regiunile separatiste in regim accelerat.