Președenția - studiu de caz - România și Franța

1.Introducere

Lucrarea Are În Vedere Realizarea Unei Analize, Pornind De La Textul Constituţional, A Instutuţiei Prezidenţiale În Două State: România şi Franţa. Este ştiut Faptul Că Modelul De Bază În Redactarea Constituţiei României L-a Reprezentat Constituţia Franţei. În Acest Context, Este Interesant De Observat Ce Anume S-a Preluat Din Model şi În Ce Măsură S-a Adaptat La Condiţiile Specifice României Post-decembriste.

Partea De Început A Lucrării Cuprinde Noţiuni Teoretice Legate De Problematica Exercitării Puterii De Stat şi Teoria Separaţiei Puterilor În Stat. Totodată, Este Făcută O Prezentare A Evoluţiei Instituţiei Prezidenţiale În România şi Franţa. Analizând Constituţiile Române Se Observă Faptul Că Evoluţia Instituţiei şefului De Stat A Fost Urmatoarea: Domn , Rege , şef De Stat Sub Forma Unui Organ Colegial şi Preşedinte.

În Partea A Doua Este Realizată O Analiză Pe Text A Celor Două Constituţii Pentru A Surprinde Cât Mai Exact Diferenţele şi Asemănările În Ceea Ce Priveşte Problematica Preşedenţiei. Astfel, Sunt Analizate Rolul, Atribuţiile, Modalitatea De Alegere A şefului De Stat, Mandatul Acestuia, Protecţia Mandatului, Actele, Preşedintelui României şi Al Franţei. Tabelul Din Final Are Rolul De A Evidenţia Mai Bine Asemănările Observate În Legătură Cu Instituţia Prezidenţială În Cele Două State.

2.Metoda

În Realizarea Lucrării Am Apelat În Primul Rând La Literatura De Specialitate. Prin Consultarea Materialelor Care Tratează Tema Avută În Vedere Am Descoperit Informaţii Foarte Importante Care M-au Ajutat La Elaborarea Studiului. Alături De Cărţi De Specialitate Am Consultat Textele Constituţiilor Celor Două State.

O Altă Sursă De Inforare A Fost Internetul. Consultând Diferite Site-uri Legate De Tema Cercetată Am Reuşit Să Adun Informaţii Deosebit De Utile.

3. Exercitarea Puterii De Stat

Într-un Stat Democratic, Puterea Emană De La Popor şi Aparţine Acestuia. Exercitarea Puterii, Organizarea Canaleleor Prin Care Circulă Puterea, Sunt Încredinţate Statului; În Planul Activităţii Statale Are Loc O Divizare, O Separare A Puterilor. Separaţia Puterilor Se Realizaează În Scopul Echilibrării Lor, Pentru A Se Împiedica Abuzul De Putere. Ideea Unor Puteri Multiple Îşi Are Rădăcini În Antichitate. Încă Aristotel Vorbea Despre Cele Trei Părţi Ale Guvernământului .

J.Lock Aminteşte De Puterea Legislativă, Executivă şi Confederativă (Puterea De A Pune În Executare Legile) .

În Forma Sa Cunoscută şi Azi, Teoria Separaţiei Puterilor A Fost Fundamentată De Către Montesquieu În Lucrarea Sa „despre Spiritul Legilor”. Potrivit Concepţiei Sale, În Stat Există Trei Puteri: Puterea Legiuitoare, Puterea Executivă şi Puterea Judecătorească. Fiecare Putere Trebuie Să Se Autolimiteze Pentru A Se Preveni Abuzul De Putere. Libertatea Politică Nu Există Decât În Statele În Care Cele Trei Puteri Nu Sunt Concentrate În Mâna Aceleiaşi Persoane.

Un Rol Important Al Dreptului Este Acela De A Fixa Cadrul Legal De Funcţionare A Fiecărei Puteri, Cadru În Care Trebuie Să Se Regleze şi Raporturile Fireşti De Cooperare A Puterilor şi De Integrare A Acestora În Sistemul Social-politic De Organizare Socială.

Pentru Realizarea Funcţiilor Sale Statul Organizează Un Sistem De Instituţii De Organe Care Dau Expresie Concretă Puterilor P[Ublice. Modul Lor De Funcţionare, Realkizarea Competenţelor, Atribuirea Unor Prerogative Specifice Sunt Conţinute În Legi, În Constituţie, În Legile Organice şi În Legile Subsecvente Acestora .

Statul N-ar Putea Exista Fără Aparatul Său. El Este Uneori Definit Ca Fiind Unitatea Puterii şi Mecanismul Său. „instituţiile Alcătuiesc Orânduirea Statului (...) şi De Aceea Ele Sunt Baza Solidă A Statului (...), Coloanele Care Susţin Libertatea Publică” .

Preşedintele, Numit şi Prezident, Este O Persoană Care Conduce Un Organ De Stat, O Instituţie, O Organizaţie De Stat, O Asociaţie; O Persoană Care Prezidează O Adunare, O Dezbatere, O Comisie Etc. Expresia "Preşedinte" Reprezintă O Denumire Oficială Dată şefului De Stat Al Unor Republici.

Termenul Preşedinte Provine Din Latinescul Praesidens, Prae - Dinainte + Sedere - şedere. Praeses Cuvânt Latin, Înseamnă "A şedea În Frunte".

În Anumite ţări Preşedintele Este Un Post De Onoare Simbolic. Iar În Alte ţări Preşedintele Are Cea Mai Mare Responsibilitate şi Putere. Preşedintele Este Un Lider.