Principalele Crize și Conflicte din Regiunea Extinsă a Mării Negre

Acum 18 ani, odată cu destrămarea Uniunii Sovietice,patru entităţi geopolitice (mini-state) au apărut în regiuneaextinsă a Mării Negre9: Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno-Karabah şi Transnistria. În urma unor războaie sângeroase cu„guvernele-mamă”, ele au reuşit să menţină controlul asupra propriului teritoriu. Însă, regiunile secesioniste respective nu sunt recunoscute ca state suverane de către comunitatea internaţională. Într-o oarecare măsură, ele au rămas dependente politic, economic şi militar de Rusia.Şi în prezent, ele continuă să lupte pentru recunoaştere –demersurile lor intensificându-se odată cu declararea independenţei Kosovo –, şi sfidează eforturile internaţionale de soluţionare negociată a acestor confruntări etno-politice. Cu toate că din anul 1994 n-au mai avut loc lupte armate de amploare, această „stabilitate instabilă” – nici război, nici pace– nu poate dura la nesfârşit. Existenţa entităţilor secesioniste slăbeşte statele din care s-au desprins, conducând la instabilitate regională, inclusiv prin apariţia unor mari mase de refugiaţi, a terorismului şi crimei organizate, a corupţiei etc. Mai mult, enclavele sunt zone propice pentru trafic de arme, contrabandă cu alcool şi tutun, comerţ cu bunuri contrafăcute etc. Pe de altă parte, aceste activităţi ilegale aduc o mulţime de bani ceea ce nu stimulează actorii ce beneficiază direct sau indirect să reglementeze situaţia, ci dimpotrivă.Mai nou, a început să se uziteze noţiunea de Marele Bazin al Mării Negre,adică regiunea Europei care reuneşte state interesate de dezvoltarea colaborării în sfera economiei şi a securităţii, legate de tradiţii istorice şi culturale comune.

Abhazia

Abhazia este o republică autonomă situată în nord-vestul Georgiei, între ţărmul Mării Negre şi vestul Munţilor Caucaz, ce acoperă o suprafaţă de 8.600 km2. Teritoriul este predominant muntos – 75% înălţimi alpine şi subalpine –, marea majoritate a localităţilor fiind situate în depresiuni şi zonele de coastă.Clima este blândă, fiind o destinaţie populară de vacanţă (cunoscută ca „riviera georgiană”) în anii ’80. Republica este,de asemenea, renumită pentru produsele sale agricole, în special ceai, tutun, vin şi fructe.Din punct de vedere demografic, Abhazia a suferit schimbări semnificative faţă de anii ’90. Ultimul recensământ din perioada sovietică (1989) reliefa o populaţie de aproximativ 525.000 de locuitori, din care 46% georgieni şi doar 18% abhazi. În prezent, populaţia se cifrează la aproape 216.000 de locuitori, majoritatea de religie creştină sau islamică.

Natura conflictului

Teritorială, intrastatală – declaraţia de independenţă aGeorgiei faţă de Uniunea Sovietică din aprilie 1991 n-a fost prea bine primită de republica autonomă georgiană Abhazia.Accentuarea naţionalismului din Georgia, care a dus la această declaraţie, era considerată o ameninţare la adresa minorităţilor etnice din această ţară, în special populaţia abhază. Astfel, în data de 23 iulie 1992, liderii abhazi au proclamat suveranitatea statală. Imediat, pe 25 iulie, Consiliul de Stat georgian a invalidat declaraţia de independenţă a Abhaziei. Mai mult, independenţa de facto a regiunii separatiste nu este recunoscută

de comunitatea internaţională.

Actorii implicaţi

- non-statali: separatiştii abhazi (forţele numărau 1.500 de oameni în anul 2007);

- statali: Georgia (forţe de 21.150 oameni), FederaţiaRusă (forţe de 1.500 oameni);

- terţi: ONU – prin misiunea de monitorizare dinGeorgia (UNOMIG); Comunitatea Statelor Independente (CSI)– prin forţa rusă de menţinere a păcii.

Situaţia politică actuală – acord de încetare a focului.

Prejudicii – peste 6.090 victime începând cu anul 1992 şi

circa 240.000 de persoane strămutate.

Conflictul pe scurt

După desprinderea de Uniunea Sovietică în 1992,Georgia a trecut printr-un război civil ce a dus la strămutarea a sute de mii de persoane. Luptele au izbucnit imediat ce guvernul de la Tbilisi a desfăşurat trupe în zonă (luna august).Susţinuţi de ruşi, separatiştii au fost reuşit să izgonească forţele Georgiei din regiune, iar circa 250.000 de etnici georgieni au fost strămutaţi. Acordul de încetare a focului, din anul 1994,prevedea independenţa de facto a Abhaziei şi o „linie de control” monitorizată de trupe de menţinere a păcii ale CSI şi observatori ONU. Suportul tacit al ruşilor acordat separatiştilor a complicat şi mai mult situaţia şi aşa tensionată. Rusia şi ONU au mediat negocierile dintre cele două părţi pentru un acord de încetare a focului, însă nu s-a ajuns la niciun consens în ceea ce priveşte extinderea autonomiei Abhaziei sau a statutului georgienilor ce trăiesc aici. Regulat, în zona de conflict, se înregistrează incidente violente.

Situaţia militară

Implicarea Federaţiei Ruse în problemele guvernelor georgian şi abhaz are un impact deosebit în ceea ce priveşte balanţa militară a acestui conflict. Astfel, forţele armate georgiene sunt dotate cu armament de provenienţă sovietică şi rusă. Georgia a desfăşurat în Abhazia, atât forţe terestre, cât şi aeriene, deşi puterea aeriană nu pare a fi un factor decisiv în acest conflict. Forţele terestre operează cu vehicule blindate de luptă, inclusiv tancuri T-55 şi T-72, transportoare blindate de personal şi armament variat de artilerie (sisteme multiple de lansatoare de rachete, mortiere). Forţele aeriene utilizează avioane de atac la sol Su-25 şi Su-27. Forţele abhaze utilizează aproape aceleaşi sisteme de armament sovietic şi rusesc. Astfel, ambele părţi operează cu avioane de luptă Mi-24 şi elicoptere multi-rol Mi-8, ceea ce pune serioase probleme de identificare. De asemenea, trupele abhaze sunt dotate cu tancuri T-55 şi T-72, transportoare blindate de personal şi piese de artilerie din aceeaşi clasă cu cele utilizate de georgieni. Pe de altă parte, se speculează faptul că în rândul forţelor abhaze au fost înrolaţi ceceni, cazaci, kabardini şi moldoveniruşi sau că forţele ruse au asigurat antrenament militar recruţilor abhazi în baza de la Gudauta. Mai mult, se susţine că trupele terestre ruse din diviziile aeropurtate Pskov şi Ryazan au fost trimise în zonă pentru a lupta alături de forţele abhaze.În regiune sunt desfăşurate şi trupele ruse de menţinere a păcii, forţe ce operează cu transportoare blindate de personal şi vehicule punct de comandă.