Problema federației europene

Iubire , unire și libertate , iată cele trei elemente constitutive și esențiale ale ideii federative .Pentru a putea trata tema acestui eseu , consider că , este necesar să dezvolt mai întâi însăși noțiunea de federație și sensul acesteia . Respectiv , federația reprezintă o formațiune prestatală căreia statele participante să-i cedeze mai mult sau mai puțin din atributele propriei suveranități . “Dau puțin din libertatea mea , pentru a crea o autoritate care să-mi garanteze restul libertății ” .

Fenomenul federalist produce o reacție de nedumerire , uneori chiar și un sentiment de panică , însă acesta este un fenomen social de ordin general . Se poate spune că istoria societății umane este alcătuită din episoade de asociații federaliste . Începând cu societatea federativă comunală , continuând cu solidaritatea federativă provincială , pentru a sfârși , în veacul al XVIII – lea , cu o federație națională . Astăzi se vorbește de o nouă etapă : de continuarea evolutivă a ideii federative , prin stabilizarea solidarității federative , continentale . Aleg să abordez problematica federalizării atât din secolul XX –lea cât și din prezent .

La începutul secolului XX-lea , continentul European se confruntă cu unele dificultăți în domeniul social , economic și politic . Ca număr de locuitori și ca suprafață , Europa , era a treia în lume . În timp ce lumea extraeuropeană se unea în puternice federații politice și economice , aceasta rămânea permanent sfâșiată în 27 de state , cele mai multe rivale între ele . Europa se afla în plină decadență economică : producția ei era haotică , consumația ei este haotică , repartizarea produselor haotică , rivalitatea între țările agricole și cele industriale . De aici , apar și unele consecințe destul de grave : o sărăcie și o jale nespusă , o scumpete extraordinară și lipsă de posturi de muncă . Din punct de vedere politic , un nou război apare ca ceva posibil , uneori chiar inevitabil , pentru că Europa era împărțită în grupuri de alianțe care se aflau în continuă concurență pentru acapararea puterii . Soluționarea acestor probleme a fost de importanță primordială pentru evitarea unor potențiale conflicte de ordin economic și politic. Pentru a stabiliza economia s-au convocat regulat conferințe internaționale ( Conferința economică internațională provocată la 1927 de domnul Loucheur la Geneva ) , însă acestea nu au dat un rezultat practic , congresele s-au mărginit la simple deziderate , propuneri și manifestări de voință . În domeniul politic , Europa a creat 3 instrumente pacifice : Societatea Națiunilor trebuia să exercite funcția pacifică , însă aceasta nu poate fi un instrument destul de eficace spre a preîntâmpina un potențial conflict ; tratatul de la Locarno , care a fost dat uitării , o dată cu dispariția lui Stresemann de pe scena politică , însă acestui tratat îi lipsește generalizarea , “ pe lângă Locarno occidental mai e nevoie de unul oriental și de altul meridional ” ; pactul Briand – Kellogg , care , era universal , condamnând orice război ca crimă internațională .

„ Toate statele europene sunt bolnave . Boala constă din izolarea lor . Salvarea atunci se impune a fi unirea lor. ”

Ideea de unificare Europeană a fost dezvoltată de o mulțime de personalități marcante . Unul din ei fiind Saint-Simon , care a publicat pe vremuri o lucrare faimoasă , cu un titlu ce cuprinde întreg programul federalist . El recomandă a evita jumătățile de măsură și compromisurile prin îndrăzneala întrebuințării unor metode noi politice și crearea unui nou tip de guvernare europeană pe baze federative . Calea federativă era văzută de unele personalități și analiști drept una din soluțiile favorabile pentru ieșirea din declin a Europei . Federativ este expresia solemnă a concilierii a două principii antitetice , care se ciocnesc de la originea societății omenești , principiul autorității și principiul libertății