Problema Kosovo din punct de vedere al albanezilor

Kosovo-generalități

Denumirea de Kosovo în zilele noastre corespunde unei anumite realități politice, respectiv, o parte componentă a Iugoslaviei ce a apărut în toamna anului 1945 ca "regiune" și apoi "provincie" a Iugoslaviei. Are o întindere de 10 887 km pătrați, cuprinzând câmpii, dealuri și munți. În această zonă există cele două câmpii, Kosovo și Metohia, ce au și dat o denumire oficială Kosovo Metohia folosită de regulă și astăzi la Belgrad.

Pentru sârbi - istorie și simbol, pentru albanezi - casa. Ce este de fapt Kosovo?Kosovo? Provincie a Serbiei sau republică din albanezi? Pentru a răspunde laasemenea întrebare este necesar, întâi de toate, să cunoaștem definiția acestor două noțiuni.Conform dicționarului de istorie, provincia este unitate geografică sau administrativă dintr-o țară, regiune, ținut. Teritoriu sau localitate dintr-o țară situată în afara capitalei., iar republica este o formă de guvernământ în care organele supreme de conducere sunt

constituite din reprezentanți ale ei pe un anumit termen.

„Inițial a fost un teritoriu locuit exclusiv de sârbi, aici luând naștere în secolul al XI-lea, primul cnezat sârb.[...] Ponderea populației sârbe a scăzut aproape continuu menținându-se totuși majoritară până la cel de-al Doilea Război Mondial.”

Cu o populație de 2,2 milioane, Kosovo are capitala la Priștina, având ca etnii: albanezi 92%, sârbi 5,3%, altele 2,7%, iar ca religii: musulmană și ortodoxă sârbă.

Republica Kosovo și-a declarat independența în februarie 2008, iar, din decembrie 2011, este recunoscută de un total de 85 din 193 de state din cadrul Organizației Națiunilor Unite, 22 din cele 27 din UE, 26 din cele 28 state NATO și 27 din cele 57 care alcătuiesc Organizația Cooperării Islamice.

Kosovo (albaneză Kosova, Kosovë; sârbă Косово sau Косово и Метохија, Kosovo sau Kosovo şi Metohija) este o regiune disputată din Balcani. Cea mai mare parte a regiunii se află sub administraţia Republicii Kosovo (albaneză Republika e Kosovës), parţial recunoscută. Serbia nu recunoaşte secesiunea Kosovo, şi o consideră o entitate condusă de ONU în cadrul suveranităţii statului, ca Provincia Autonomă Kosovo şi Metohia (sârbă Аутономна Покрајина Косово и Метохија, Autonomna Pokrajina Kosovo i Metohija), fiind recreată de Slobodan Miloşevici, după reformele constituţionale sârbe la sfârşitul anilor 1980.

Așezare geografică

Kosovo nu are ieşire spre mare şi se învecinează cu Serbia Centrală în NE, Republica Macedonia în sud, Albania în vest, şi Muntenegru în NV. Priştina, este capitala provinciei şi cel mai mare oraş din Kosovo (albaneză Prishtinë sau Prishtina; sârbă Приштина, Priština), printre care se numără şi Peć (Peja), Prizren şi Kosovska Mitrovica.

Kosovo a fost o parte din terenurile triburilor Traco-Ilirice, apoi din Imperiul Roman, Bizantin, Ţaratul Bulgar, Ţaratul Sârb, şi Imperiul Otoman. În secolul XX a fost partajat în Regatul Serbiei şi Regatul Muntenegrului, iar în cele din urmă statului succesor, Regatul Iugoslaviei. După sfârşitul Războiului din Kosovo şi încetarea bombardamentului Iugoslaviei de NATO, teritoriul a intrat sub administraţie interimară a Organizaţiei Naţiunilor Unite (UNMIK). În februarie 2008 Adunarea din Kosovo a declarat că provincia Kosovo este independentă şi cunoscută ca Republica Kosovo.

Iată care sunt principalii responsabili albanezi din Kosovo care au acţionat în favoarea independenţei provinciei:

• Ibrahim Rugova

• Hashim Thaci

• Ramush Haradinaj

• Fatmir Sejdiu

Date importante pentru KOSOVO

- În 1989, Slobodan Miloşevici anulează autonomia provinciei Kosovo, act care, odată aprobat de adunarea legislativă a Kosovo, dă naştere la violenţe în rândul populaţiei majoritare.

- În iulie 1990, albanezii din Kosovo declară independenţa provinciei, independenţă care este recunoscută anul următor de Albania.

- 1991 este anul când începe războiul în Iugoslavia, iar în

- 1992 Republica auto-proclamată Kosovo îl alege preşedinte pe Ibrahim Rugova.

- În februarie 1998 conflictul devine evident. După numeroase ciocniri între poliţie şi separatişti, soldate cu morţi şi răniţi în ambele tabere, unităţi ale armatei sârbe atacă satul Prekaz, considerat ca fiind un adăpost al Armatei de Eliberare a Kosovo. În martie 1998 apare prima rezoluţie a Consiliului de Securitate care impune Iugoslaviei un embargo asupra armelor ca o consecinţă directă faţă de evenimentele din Kosovo. Tot în ‘98 se hotărăşte şi implicarea forţelor NATO în restabilirea păcii iar în urma unui acord de încetare a focului părţile admit ca 2000 de observatori OSCE să fie trimişi în regiune pentru a supraveghea aplicarea acestuia.