Problemele Rezistenței Contra Terorismului în Lumea Contemporană

INTRODUCERE

În lumea contemporană, majoritatea statelor lumii manifestă preocupare pentru redefinirea strategiei lor de securitate în condiţiile în care ameninţările cărora trebuie să le facă faţă îşi au rădăcini în locuri dintre cele mai surprinzătoare, iar terorismul este din ce în ce mai prezent, mai specific şi mai ancorat în capabilităţi materiale. Deşi este greu de acceptat de către lumea civilizată, fenomenul terorist a devenit o realitate cu implicaţii globale greu de prevenit şi de gestionat. El nu se mai prezintă doar ca un gest criminal mărunt produs în disperare de cauză la o anumită evoluţie a sistemului social. Acum, el s-a consacrat ca o acţiune îndreptată împotriva ordinii de drept, deosebit de violentă, desfăşurată în afara şi împotriva normelor internaţionale. Terorismul este perceput şi poate fi văzut ca o acţiune deliberată, menită a cunoaşte o audienţă largă, pentru a scoate în evidenţă un mesaj sau a atrage atenţia asupra sa. Scopul şi intenţia unei asemenea acţiuni poate avea un impact sinistru asupra populaţiei unei naţiuni sau la nivel regional şi global. În definirea terorismului există păreri diferite, ONU prezentându-l ca ,,o stare de anxietate inspirând acţiuni violente repetate, angajate de actori statali, grupări sau indivizi ce acţionează clandestin, pentru motive foarte diverse, criminale sau politice în care, în deplin contrast cu asasinatele, ţinta directă a violenţei nu reprezintă şi ţinta principală”. Problema terorismului nu a fost abordată corespunzător, cauză ce a dus la globalizarea sa, transformându-se într-un fenomen social de neimaginat ca amploare, provocând seisme social-politice, dezbinări şi menţinând o permanentă stare de confruntare. Studiul modului de operare al teroriştilor relevă că aceştia acţionează prin încălcarea tuturor normelor juridice, politice, morale, umanitare, speculând nu doar breşele existente în sistemele de securitate, ci şi scrupulele morale şi încorsetările normativ-doctrinare ale unor instituţii şi agenţii specializate în lupta împotriva terorismului. De asemenea, evenimentele din ultimii ani demonstrează că fenomenul terorist s-a extins la toate dimensiunile societăţii umane îmbrăcând formele terorismului politic, economic, informaţional, etnic, religios, cultural etc. „Acest flagel al lumii contemporane” constituie sursa majoră de instabilitate în plan subregional, regional şi mondial, deoarece toată lumea este afectată de el, în mod direct şi (sau) indirect, datorită capabilităţii dovedite a teroriştilor de a ataca pe oricine, oriunde, în orice moment.

Terorismul nu a apărut recent. El este foarte vechi – a precedat strategia terorii1 exercitată de legiunile romane asupra populaţiilor din zonele ocupate, supravieţuind acesteia –şi, de-a lungul timpurilor, s-a manifestat sub toate formele posibile, de la terorismul peşterii la ciberterorism, în funcţie de treapta de civilizaţie pe care a ajuns omenirea, deci de mijloacele la dispoziţie, şi aproape peste tot în lume. Mijloacele au fost mereu altele, esenţa a rămas însă aceeaşi: înfricoşare, distrugere, ucidere. Din păcate, şi terorismul, ca şi războiul, face parte, într-un fel, din arsenalul prin care lumea se neagă pe sine, se urăşte şi se autodistruge, crezând că se purifică. Terorismul este acelaşi de veacuri. Atacul terorist de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite ale Americii, prin imaginea terifiantă transmisă în direct (ca şi cea a revoluţiei române din decembrie 1989), n-a făcut altceva decât săschimbepercepţia omeniriişi a fiecăruia în parte, să-i aducă aminte că, undeva, nu departede el, de omul planetei, poate chiar lângăel, poate chiar în el, se află un monstru care-l poate ucide oricând şi oricum. Acesta a fost, probabil,şi obiectivul central al atacurilor din 11 septembrie: crearea unui coşmar universal, lumea săafleşi sănu uitecăpoate fi lovităşi ucisăoricând, oriundeşi prin orice mijloace.Terorismul nu este doar răul care se abate asupra planetei, ci este chiar răul din lume, adică răul nostru, partea fanatică dintre noi şi, adesea, din noi, fanatismul obsesiv al puterii, al răzbunării, el egocentrismului,al pedepsirii cu orice preţ, al purificării prin ucidere şi prin distrugere. De aceea, acest fenomen specific doar mediului uman (doar fiinţa umană are plăcerea sadică de a teroriza) trebuie investigatşi anali-zat aşa cum este, de pe poziţii cât se poate de obiective,pentru a-i decela sensurileşi mecanismele, pentru a-i afla izvoareleşi, în consecinţă, pentru a-i anihila cauzele,a-i distruge structurile, a-i limita efecteleşi a-i tăia rădăcinile.Terorismul este o ameninţare asimetrică, din umbră. Evoluţia lui, de la o seamă sau o sumă de acte teroriste disparate la un summum al fanatismului, cruzimii şi violenţei, adică la un război terorist, şi el asimetric şi pervers, este de natură să genereze reacţia corespunzătoare a omenirii, să declanşeze adică războiul antiterorist.

CAPITOLUL I

Terorismul, flagel al lumii contemporane

I.1. Generalitati

Terorismul, „acest flagel al lumii contemporane”, constituie sursa majoră de instabilitate în plan subregional, regional şi mondial, deoarece toată lumea este afectată de el, în mod direct şi (sau) indirect, datorită capabilităţii dovedite a teroriştilor de a ataca pe oricine, oriunde, în orice moment. Terorismul internaţional, ca şi acţiunile de aceeaşi natură ce au loc în diverse regiuni ale lumii, „dovedesc faptul că terorismul, în general, şi terorismul internaţional structurat în reţele transfrontaliere, în special, reprezintă cea mai gravă ameninţare la adresa vieţii şi libertăţii oamenilor, a democraţiei şi altor valori fundamentale pe care se întemeiază comunitatea democratică a statelor euroatlantice”5. Terorismul nu este nou în politica mondială. Este o metodă de violenţă cu rădăcini ce se întind departe în adâncul istoriei. Terorismul a fost întrebuinţat de anarhişti şi alţi revoluţionari transnaţionali din secolul XIX. Primul război mondial a fost declanşat în parte printr-un asasinat (atentatul de la Sarajevo din 28.06 1914, în care a fost asasinat arhiducele Franz Ferdinand de extremişti sârbi). Ceea ce este de avut în vedere astăzi este faptul că tehnologia pune în mâinile unor indivizi dezaxaţi sau grupuri distructive puteri ce erau odinioară rezervate în principal guvernelor. Dacă teroriştii vor putea să obţină arme de distrugere în masă în secolul XXI, ei vor dezvolta capacităţi similare. Terorismul transnaţional este pentru secolul XXI ceea ce a fost pirateria într-o epocă anterioară. Astăzi, unele state adăpostesc terorişti cu scopul de a-şi ataca inamicii, ori sunt prea slabe ca să controleze asemenea grupări.

Deşi activităţile teroriste sunt rareori fenomene izolate acestea, în prezent, reprezintă o ameninţare globală care urmăreşte desconsiderarea oricărui principiu fundamental al legii, ordinii şi dreptului omului. De altfel, realitatea dezastrului social ce este produs de acţiunea teroristă trebuie eradicat înainte prin eliminarea cauzelor sale. Justificativ este analiza factorilor ce nu a dat, până acum, rezultatele scontate. De ce mulţi autori au încercat să analizeze terorismul pornind de la descoperirea cauzelor care-l determină?