Procesul de extindere al UE - studiu de caz - implicarea României în procesul de extindere

I. INTRODUCERE

UNIUNEA EUROPEANA

Uniunea Europeana este o entitate politica, sociala si economica, dezvoltata in Europa, ce este compusa din 25 de tari, fiind considerata a fi o constructie sui generis, situandu-se intre federatie si confederatie.

Principalele institutii ale UE sunt: Parlamentul European (ce reprezinta cetatenii Uniunii), Consiliul UE (reprezinta fiecare stat membru), Comisia Europeana (reprezinta interesele generale ale UE), Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (urmareste respecatrea legilor europene), Curtea Europeana de Conturi (verifica finantarea activitatilor UE) .

Tentative de unificare a natiunilor europene au aparut cu 3000 de ani in urma, Europa fiind dominata spre exemplu de celti, sau de romani, aceste uniuni timpurii fiind realizate in mod fortat. Aceasta metoda a dus la o instabilitate ridicata, intrucat diversitatea culturala si lingvistica a Europei au dus implicit la ocupatia militara a natiunilor. Totusi, multe uniuni de acest gen, au durat sute de ani, ducand la progrese atat economice, cat si culturale si tehnologice, exemplu elocvent fiind Imperiul Roman in timpul cunoscutei Pax Romana. Evolutia a introdus ca optiune pacifismul, dorindu-se cooperarea bazata pe egalitatea intre state. Unul dintre primii ce a propus acest lucru a fost Victor Hugo. Afirmatia acestuia sustine ipoteza de la care am pornit in realizarea acestui proiect, intrucat constructia europeana ne priveste pe toti in mod direct, fiind un proces cat se poate de interesant.

II. CONSTRUCTIA EUROPEI

1. Bazele istorice ale Constructiei Europei

“Visul vizionarilor si al poetilor – Victor Hugo evoca Statele Unite ale Europei- proiectul de unificare economica si politica a continentului nu a devenit realitate institutionala decat dupa cel de-al doilea razboi mondial.”

Primul apel la unitatea continentului a venit din partea lui Winston Churchill in anul 1946, atunci cand a lansat un apel la reconcilierea franco-germana, ulterior propunandu-se crearea unei Adunari Europene Constituante, in cadrul Congresului Europei (1948).

Generalul Marshall propune Europei ajutorul SUA, declarand razboi “foamei , saraciei, disperarii, haosului”, Europa avand nevoie de sprijin financiar in scopul reconstituirii economice. Astfel, la 16 aprilie 1948 prinde contur Organizatia Europeana de Cooperare Economica (OECE).

Europa eliberata de nazism, se divizeaza din nou, puterea acesteia diminuandu-se. Esecul Conferintei de la Moscova, blocada Berilinului fiind doar cateva semne ce simbolizau inlocuirea influentei Armatei Rosii in Europa de catre comunism, ceea ce avea sa duca la noi conflicte.

La 5 mai 1949 este instituit Consiliul Europei, care datorita influentei britanicilor, nu dispune de puteri reale. Dar dupa caderea comunismului, aceasta institutie devine prima structura de integrare a noilor democratii, contribuind la securitatea continentului. Consiliul a propus semnarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului, reprezentand un pas spre “respectarea promovarii idealurilor si principiilor ce alcatuiesc patrimoniul comun al statelor europene” , punandu-se totodata piatra de temelie a unei reale democratii. In cei mai bine de 50 de ani de activitate, Consiliul Europei a avut un rol extrem de important in domeniul drepturilor omului, aceasta fiind o prioritate, iar pentru a-si duce la capat proiectele de consolidare a democratiei si de promovare a drepturilor omului,