Puterea relațiilor internaționale - studiu de caz Japonia

Puterea relaţiilor internaţionale

Studiu de caz: Japonia

Pe Terra există, în momentul de faţă, aproape 200 de state, unele de mici dimensiuni, altele de o întindere considerabilă. Unele dăinuie de sute sau chiar de mii de ani ca formă statală, de cele mai multe ori în aproximativ acelaşi spaţiu geografic, altele, într-un număr relativ mare, sunt produsul unor evenimente mult mai apropiate de perioada contemporană.

În istoria milenară a lumii au existat state care au urmărit să-şi impună supremaţia asupra celorlalte, supremaţie pe plan militar, economic, ideologic. Imperiile din trecut, marile puteri din perioada modernă şi contemporană a istoriei au intrat în conflict unele cu altele, fie pentru a-şi menţine, fie pentru a-şi mări sferele de influenţă. Nu de puţine ori însă au încheiat înţelegeri în privinţa acestor sfere de influenţă, înţelegeri ce nu ţineau cont de statele şi popoarele aferente zonelor respective, de interesele şi dorinţele acestora.

Istoria este plină de exemple de astfel de mari puteri din:

- Antichitate – Imperiul persan, Imperiul roman;

- Evul Mediu – Imperiul Otoman, Imperiul spaniol, Imperiul britanic;

- Epoca modernă – Imperiul ţarist, Imperiul austro-ungar.

În Epoca modernă se vorbeşte de mari puteri precum Statele Unite ale Americii, Rusia, China, Japonia, urmărindu-se nu numai aspectul militar ci şi cel economic, diţinerea de arme nucleare, capacitatea de a dispune de tehnologie de ultimă generaţie.

În condiţiile în care analizăm relaţiile stabilite între state, pe plan internaţional, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, relaţii bazate, din păcate, pe forţă, se disting două tipuri de organizare a relaţiilor interstatale:

- structura imperială – în care o singură entitate politică exercită controlul, dominând întreaga zonă;

- structura multistatală – atunci când există mai multe unităţi politice, mai multe state care îşi împart între ele controlul în zonă .

Celor două tipuri de structuri, enumerate mai sus, le corespund un acelaşi număr de tipuri de organizare a relaţiilor dintre state: hegemonia şi echilibrul de putere. Rând pe rând istoria ne-a oferit suficiente exemple în care marile puteri au alternat între cele două tipuri de relaţii.

În opinia celor doi autori „Decizia asupra echilibrului de putere este lăsată, astfel, în mâna fiecărui stat care poate ajunge la o concluzie prin negocieri sau prin încercări de forţă. Istoria arată că, de regulă, ambele metode au fost utilizate, încercările de forţă ocupând locul întâi, iar negocierile nefăcând altceva decât să consacre rezultatele înregistrate pe câmpul de luptă”

Dintre marile puteri, amintite ca aparţinând perioadei contemporane, face parte şi Japonia - un adevărat miracol al renaşterii sale după cel de-al doilea război mondial, după cum un miracol îl reprezintă şi ascensiunea sa în perioada modernă şi contemporană a istoriei ajungând la rangul de mare putere. Este o perioadă în care a alternat de la hegemonia practicată în zonă la echilibrul de putere pe care, se pare, îl exercită în zonă.

Pentru a înţelege cum a ajuns Japonia, de la un tărâm exotic, îndepărtat şi neimportant, izolat acum circa 100 – 200 de ani, la o mare putere ce deţine aproximativ o şesime din puterea economică mondială în prezent, vom face o incursiune în istoria sa. Ascensiunea sa este cu atât mai spectaculoasă cu cât punctul de la care a plecat după cel de-al doilea război mondial a fost foarte scăzut ( în anul 1945 venitul pe locuitor era de 20 de dolari, pentru ca în anul 1980 să ajungă la 12 000 de dolari ).

Cadrul geografic

Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale precum şi o multitudine de insule mici (peste 4000). Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul oceanului Pacific, fiind formată din patru insule importante ce reprezintă un procent de aprox. 95% din teritoriul Japoniei: Honshu, Hokkaido, Kyushu si Shikoku şi o puzderie de insule mici.

Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice, placa Pacificului şi placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare pe placa Euroasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică numărul mare de vulcani activi din Japonia precum şi numărul mare de cutremure