Realismul și crizele războiului rece

Realismul

Diversele teorii pornesc de la premisa ca statele sunt motivate mai putin de idealuri, in mare masura motivatia fiind bazata pe putere securitate si propriile lor interese

Astfel, statele vor actiona strict rational, pentru a-şi păstra/mări puterea, respectiv, securitatea.

Războiul Rece (1947-1991)

Razboiul Rece a fost un conflict nonmilitar deschis, şi limitat, care s-a dezvoltat după al doilea razboi mondial, intre URSS (Blocul Oriental sau Rasaritean si SUA (Blocul Occidental sau Apusean), state care aveau ideologii si sisteme politice diametral opuse.

La nivel militar-politic confruntarea s-a purtat între NATO şi Pactul de la Varşovia.

La nivel economic, a fost o confruntare între capitalism şi socialism.

La nivel ideologico-politic a fost o confruntare între democraţiile liberale occidentale şi regimurile comuniste totalitare.

Originea razboiului rece trebuie cautata in ingrijorarea de care au fost cuprinse marile puteri occidentale (S.U.A., Anglia, Franta, Germania Occidentala) fata de cursul politicii din tarile unde s-au instaurat dictaturi totalitare, ca expresie a extinderii sferei de influenta sovietica. Aliatii de pana mai ieri, americanii, englezii si sovieticii, s-au trezit astfel in fata unor adversari de neimpacat. Acestea vor lua chipul razboiului, dar nu cu arma, deoarece aliatii erau legati de tratatele de pace si de conditiile stabilite prin ele, ci folosind cai politice si diplomatice.

Discursul rostit de Winston Churchill in 1946 in localitatea Fulton din S.U.A., a dat “lovitura de deschidere” a razboiului rece, discurs prin care atragea atentia asupra pericolului in care se aflau democratiile occidentale, pe punctul de a fi inghitite de comunism, si propunea o stransa alianta anglo-americana pentru a le apara. Santajul cu bomba atomica nu putea servi atunci manierei in care “batranul” politician englez vedea rezolvata situatia. Mai ales ca sovieticii dispuneau si ei de aceasta teribila arma.

Acest soi de razboi ciudat a si fost inaugurat nu printr-o lovitura de tun, ci printr-un discurs ramas celebru, care, a fost deschizator de drum al unei noi

Politica ofensiva, de amenintari, nefiind recomandata, alternativa aleasa conducea spre defensiva. Astfel, pentru a evita instaurarea unor regimuri “democrat-populare” (comuniste) in Turcia si Grecia si, totodata, pentru a nu pierde influenta in bazinul rasaritean al Mediteranei, S.U.A. acorda un ajutor de 400 de milioane de dolari acestor tari prin asa-numita Doctina Truman. In acelasi scop, prin Planul Marshall, care a constituit un mare succes economic, politic si diplomatic, in anii 1948-1951 S.U.A. acorda ajutor economic statelor occidentale in vederea refacerii lor. Cat priveste Germania, ajutorul a cuprins partea de vest a Germaniei, dupa ce, ca rezultat al reorganizarii zonelor de ocupatie, s-au format in 1949 cele doua Germanii: Republica Federala Germana si Republica Democrata Germana.