Recenzie la lucrarea lui Max Weber - Politica, o vocație și o profesie

I. Introducere

Scopul recenziei date constă în studiul aprofundat al politologiei prin intermediul lucrării ”Politica, o vocație și o profesie” scrisă de marele sociolog german Max Weber.

1. Max Weber și lucrarea sa ”Politica, o vocație și o profesie”. Date generale

Max Weber (1864- 1920), economist, istoric și sociolog politic german, care a încercat să demonstreze că sociologia este știința cunoașterii societății prin interpretarea și înțelegerea semnificațiilor atribuite de ”ceilalți” acțiunilor și conduitelor umane, orientate și raportate în acest sens. Sociologia weberiană este numită și ”sociologie comprehensivă”, deoarece nu vizează ”sensul obiectiv al acțiunii”, ci ”sensul gândirii”. Totodată, el a adus o contribuție valoroasă în dezvoltarea metodologiei științelor umaniste și, în special, a științelor politice. El și-a început cariera la Universitatea din Berlin, și mai târziu a lucrat la Universitatea Freiburg, Universitatea din Heidelberg, Universitatea din Viena și la Universitatea din Munchen. A fost o persoană influentă în politica germană contemporană, fiind unul dintre negociatorii Germaniei la Tratatul de la Versailles și membru al comisiei însărcinate cu susținerea Constituției Weimar. S-a ocupat în principal cu studiul sociologiei religiilor și a guvernului, dar prin munca sa a adus contribuții și în domeniul economiei

Ceea ce dădea unitate scrierilor lui M. Weber (”Cauzele principale ale pieririi civilizației antice”, 1896; ”Etica protestantă și spiritul capitalismului”, 1905; ”Cu privire la democrația burgheză în Rusia”), 1906; ”Despre unele categorii ale sociologiei înțelepte”, 1913; ”Economie și societate”, 1919; ”Politica, o vocației și o profesie”, 1919 etc.) era preocuparea pentru relația reciprocă dintre formațiunile juridice, politice și culturale, pe de o parte, și activitatea economică, pe de altă parte. Modul său de abordare a acestor probleme a dus la o sistematizare a multor categorii ale vieții sociale și politice, fiind, de asemenea, implicat în mod activ și, deseori controversat, în problemele politice ale Germaniei wilhelmiene. El a optat pentru modelul monarhiei constituționale, pentru că acest model e cea mai acceptabilă variantă din punctul de vedere al continuității politice.

”Politica, o vocație și o profesie” este un raport al unuia dintre politologii germani proeminenți, fondatorul sociologiei politice, Max Weber. A fost citită în ianuarie 1919 studenților Uniunii Studenților Liberi și apoi a fost revizuită de autor însuși și publicată. Versiunea scrisă a fost completată și revizuită în mod semnificativ.

Apariția acestei lucrări se datorează faptului că Max Weber a început să participe la întâlniri ale intelectualilor cu studenți activi în 1917, care au fost organizate de fondatorul unuia dintre cercurile celebre, E. Diederichs. În același timp, membrii de frunte ai uneia dintre organizațiile studențești au avut ideea de a desfășura o serie de prelegeri despre profesiile din domeniul muncii mentale. Acest ciclu urma să fie numit ”Munca spirituală ca vocație și profesie”. Weber urma să citească nu numai un raport de politică, ci și un raport științific cu titlu similar, care fusese citit cu un an mai devreme. În ciuda eșecurilor din activitatea politică care l-au atins în 1918, nedorința sa de a citi raportul, el totuși l-a citit în fața publicului larg. Conferința a provocat un răspuns plin de viață, după care au existat multe dispute și discuții. Astfel în iulie 1919 apare prima ediție a lucrării lui Max Weber ”Politik als Beruf” (original), München und Leipzig, publicată de Duncker und Humblot în volum de 54 pagini.

2. Gândirea weberiană și cea marxistă. Deosebire

Cu privire la diferența dintre gândirea marxistă și weberiană, se poate spune că Max Weber nu este reprezentantul unui spiritualism istorico-social, ci concepția sa este mai degrabă un integralism sociologic. Poziția lui nu este, cum s-a încercat să se acrediteze, așa de diametral opusă față de marxism, dacă ne aducem aminte că marxismul nu este definitiv încadrat ca materialism pur și simplu, ci, așa cum au arătat cercetători serioși, ca sociologul român Petre Andrei și economistul și sociologul german Wener Sombart, el poate fi interpretat ca un integralism sociologic și, mai ales, dacă nu pierdem din vedere, din interese politice sau de clasă, interpretarea leninist-stalinistă a marxismului. Într-adevăr, marxismul a fost arma spirituală a clasei muncitoare și este firesc să învingă acea interpretare a lui, care a dus această clasă la victorie. Alte interpretări, preconizări de utilizare a armelor în alt mod decât acela care a dus la victorie, trebuiesc suspectate. Ele sunt, în cazul cel mai bun, condiționate de interesele altor clase sau grupuri sociale decât acelea în numele și pentru care au vorbit și acționat Marx și urmașii săi. Sociologiile și teoriile sociale sunt numai în aparență independente față de luptele și frământările sociale. În realitate, în cele mai abstracte filosofii și teorii sociale se ascund, justificându-se sau luptând pentru cucerirea de noi poziții, interese sociale și economice. Maxweberianismul nu face defel excepție de la această regulă. Ba ceva mai mult, chiar ideile lui Max Weber relative la teoria cunoașterii sociale, pot fi explicate și înțelese din acest punct de vedere.