Regimul politic parlamentar al Regatului Unit al Marii Britanii

Republica parlamentară este o republică unde prim-ministrul (sau cancelarul) este şeful guvernului, autoritatea executivă în stat, şeful statului (Preşedintele) având, cu mici excepţii, funcţii simbolice.

Caracteristicile regimuli parlamentar:

a) Preşedintele este ales de Parlament – în formele de guvernamânt republicane;

b) Dualismul Executivului, ai cărui poli sunt şeful statului si Guvernul;

c) Existenta reponsabilitaţii ministeriale care face din Guvern “elementul mobil al Executivului”;

d) şeful statului nu răspunde din punct de vedere politic;

e) şeful statului poate dizolva parlamentul;

f) guvernul trebuie să se bucure de încrederea parlamentului, urmând să demisioneze atunci când o pierde ş.a ;

În cadrul regimului parlamentar, Guvernul este condus de un prim ministru ce trebuie să răspundă pentru acţiunile sale în faţa Parlamentului. Acesta din urmă în condiţiile în care apreciază că nu îşi îndeplineşte mandatul îi poate retrage încrederea acordată.

Preşedintelui republicii îi revin atribuţii de reprezentare şi protocol, acesta având un rol politic minor în rapot cu poziţia proeminentă a primului ministru, totuşi în situaţii de criză preşedintele poate acţiona.

1. Trăsături generale ale formării sistemului Constituţional britanic

Ceea ce frapează, în primul rând, este pe de o parte, îmbinarea elementelor constituţionale cutumiare cu cele scrise şi pe de altă parte, pragmatismul concepţiei politico-juridice şi în general al sistemului de drept engelezesc. Cele două caracteristici împletite conferă sistemului constitţional briatnic o remarcabilă stabilitate.

Ca orice alt sistem de drept, sistemul juridic briatnic se sprijină pe principiul legalităţii. Dar în insulele britanice principiile legalităţii „domnia legii” sunt mult mai pline de conţinut decât pe continent. Aceasta, poate şi ca rezultat al pragmatismului concepţiei juridice si al perpetuării dreptului cutumiar.

O altă trăsătură proprie a sistemului constituţional britanic este absenţa unei Constituţii în sensul formal al cuvântului. Aceasta nu înseamnă însă lipsa unei constituţii in sens material.

În Marea Britanie nu există o lege care să fie denumită Constituţie şi care să aibă o forţă juridică superioară celorlalte acte normative adoptate de Parlament sau emise de alte autorităţi publice şi recunoscută ca atare de instanţele judecătoreşti.

Constituţia Angliei se prezintă ca un ansamblu suficient de coerent de cutume la care se adaugă texte juridice adoptate de parlament având o valoare şi o importanţa deosebită pentru dezvoltarea instituţiilor politice din această ţară ca şi pentru raporturile între guvernaţi şi guvernanţi

Acestea sunt: „Magna Charta Libertatum”(1215 şi 1225); „Petition of Rights”(1628); „Habeas Corpus Act”(1679); „Bill of Rigts”(1689); „Act of Settlement”(1701); „Reform Act”(1832); „Parlament Act”(1911); „Statutory Instruments Act”(1946); „Life Peerages Act”(1958) ş.a.

Alături de aceste acte există şi se aplică un numar de tradiţii si cutume internaţionale având un rol funcţional bine stabilit. Ele sunt cunsocute şi respectate de către actorii politici de existenţă şi de obligativitatea lor este conştientă întreaga naţiune engleză care le şi respectă cu scrupulozitate.

Astfel de cutume sunt: formalismul acordului monarhului la dizolvarea Cameri Comunelor; alegerea primului-ministru din cadrul partidului politic care a obţinut victoria in alegerile electorale generale; regula ca primul-ministru sa fie membru al Camerei Comunelor; stabilirea mandatului Camerei Comunelor; solidaritatea ministerială; obligaţia monarhului de a semna legea votată de parlament ş.a.

Procesul de formare al instituţiilor de guvernare , in special a Monarhiei şi Parlamentului a parcurs etape distincte. Mai întâi s-a format Coroana ca simbol al autorităţii publice. Parlamentul a apărut mai târziu ca reacţie a burgheziei impotriva absolutismului regalităţii, manifestat în forme violente.

2. Caracteristicile Constituţiei Marii Britanii

a) Este o Constituţie nescrisă- ea este formată, pe de o parte, din cutume şi tradiţii constituţionale la care se adaugă texte legislative având o vechime considerabilă sau legi recente care reglementează instituţii juridice cu caracter constituţional.

b) Este o Constituţie suplă- datorită carcaterului cutumiar al normelor ce-i conferă conţinutul.Constituţia poate fi modificată cu usurinţă si fără o procedură specială de către parlament. În Marea Britanie doctrina şi practica judiciară resping ideea controlului constituţionalităţii legilor. De altfel, în dreptul britanic nu se face deosebire între normele cuprinse intr-o lege ordinară şi normele constituţionale.Temeiul juridic al acestei concepţii, constă în considerentul că parlamentul, fiind depozitorul suveran al puterii poporului.poate modifica fără nici o cenzură atât cutumele constituţionale cât şi textele legislative conţinând dispoziţii cu caracter constituţional. Încă de la începutul secolului al XVII-lea, s-a acceptat ideea că nu poate fi emisă o normă care sa fie superioară legii votate de Parlament care concurează cu puterea suverană a monarhului.