Regimul politic Românesc

Primii care au abordat acest subiect al regimului politic au fost Platon și Aristotel , în Antichitate, continuând cu Monstesquieu și până astăzi. Regimul politic reprezintă una dintre cele mai însemnate probleme care au făcut obiectul preocupărilor atât ale cetățenilor, cât și ale oamenilor politici și politologilor. Termenul de “ regim politic ” a fost ținta unor controverse în ceea ce privește definirea acestuia. În cadrul literaturii de specialitate există mai multe definiții ale termenului de regim politic. Georges Burdeau consideră că “ regimul politic poate fi definit ca modul de angajare a raporturilor politice, ca expresie a adecvării statului la scopurile puterii și la menirea exercitării ei “. Pe de altă parte, Maurice Duverger definește regimul politic ca fiind „ un ansamblu coerent și structurat, ale cărui părți sunt interdependente și reacționează global la modificările mediului ” Așadar, regimul politic reprezintă o modalitate de exercitare a puterii, o formă prin care se exteriorizează puterea prin intermediul organelor constituționale.

Regimul politic al României este unul democratic. Democrația reprezintă un sistem de guvernare care se caracterizează prin participarea cetățenilor la conducerea țării. Acest termen vine din limba greacă în care termenul “ demos “ înseamnă popor, iar termenul “ kratos “ înseamnă putere. Deci, prin democrație se înțelege puterea poporului. Acest regim politic are ca trăsături separația puterilor în stat, pluralism politic, domnia majorității, respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor, alegeri libere, vot universal și valori precum libertatea, dreptatea și egalitatea. În cadrul democrației, cetățenii au dreptul de a își alege reprezentantul care va acționa în numele tuturor, au dreptul să trăiască în libertate, să își poată exprima liber opiniile, au dreptul la protecția intimității, a domiciliului și a bunurilor pe care aceștia le posedă, lucruri garantate în cadrul constituției. Pentru a putea funcționa, este nevoie de un stat de drept puternic, este nevoie de legi care să facă în așa fel încât să împiedice ca libertatea să nu se transforme în dominația celor tari asupra celor slabi. De asemena, cetățenii, pe lângă drepturi și libertăți, au și anumite responsabilități. Aceștia trebuie să participe la viața publică, să îi preocupe problemele comunității, să se intereseze asupra evenimentelor politice dezbătute de mass-media, să se prezinte la vot, să se informeze pentru formarea unei culturi politice. Toate aceste lucruri sunt esențiale, iar fără acestea democrația nu poate supraviețui, deoarece organele constituționale nu sunt suficiente.

Tranziția de la comunism la democrație s-a produs în anul 1989 odată cu înlăturarea regimului Ceaușescu. Noua structură politică și-a propus reinstaurarea unui regim democratic și edificarea statului de drept în România. Principalele caracteristici ale noului regim politic au constat în revenirea la pluralismul politic, organizarea alegerilor libere, trecerea de la economia centralizată la cea de piață.

După revoluție, în perioada imediat următoare, a avut loc o explozie de partide în sensul că până la sfârșitul anului 1990 au apărut peste 80 de partide. Diplomaţia românească s-a descurcat cu obstacolele cu care s-a întâlnit și a reușit să creeze relaţii de cooperare care au definit mai târziu România. „O clasă politică adevărată şi responsabilă va reuşi să găsească soluţii optime pentru România pentru a depăşi criza instituţională care se află din 1989” În perioada 1991-1992 se remarcă legea electorală care stabilește un sistem proporțional, pragul electoral fiind de 3% pentru ca apoi să fie modificat în anul 2000 ajungând la 5%. În urma alegerilor din 1990, cele două camere ale Parlamentului au redactat noua lege fundamentală pe care avea să se bazeze regimul democratic.

Noua lege fundamentală a acestei evoluții a fost reprezentată de Constituția din 1991. Așadar, după căderea comunismului, România a revenit la tradițiile democratice, aceasta schimbare politică fiind reflectată în cadrul Constituției din 21 noiembrie 1991 și aprobată la 8 decembrie 1991, fiind modificată în anul 2003 pentru a permite aderarea României la Uniunea Europeană. Constituția reprezintă legea fundamentală, așadar este exemplul cel mai elocvent pentru a demonstra faptul că România are un regim democratic și este o republică semi-prezidențială.

Constituția oglindește reinstaurarea regimului democratic, a statului de drept, a pluripartidismului politic, a suveranității poporului, separației puterilor în stat, a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Potrivit acesteia, statul român este un “ stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil; Este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate. “ Domnește