Regimuri Politice

Regimul politic reprezinta raportul politic de dominare a societatii, exprima multitudinea de forme in care acesta se manifesta, reuneste ansamblul relatiilor dintre formele sociale de constientizare, organizare si promovare a scopurilor ei. In literatura politologica sunt prezentate multiple modalitati de concepere si definire a regimului politic. Astfel, G. Burdeanu considera ca regimul politic depinde de sistemul de guvernare, in vreme ce R. Aron remarca faptul ca fenomenul partidelor devine esential deoarece unicitatea sau pluralitatea acestora este criteriul determinant in constituirea si structurarea guvernarii.

Alti autori disting trei tipuri de regim politic:

* liberale: ce corespund societatii occidentale;

* totalitare: carora le sunt proprii monopolul unui singur partid, ideologia de stat unica, intangibila si monopolul statului asupra intregii activitati economice, sociale, educationale si de cultura, totul este judecat dupa criterii ideologice si politice;

* autoritare: specifice noilor natiuni, pe cale de a-si defini structurile politice.

Politologul francez M. Duverger distinge ca tipuri politice cele autocratice, democratice, mixte, care la randul lor se diversifica in regimuri mixte prin juxtapunere, prin imbinare si prin fuziune. In vreme ce autocratia, sub toate formele ei, presupune pentru a se naste si mentine, o anumita conceptie despre putere, ceea ce determina ca regimurile autocratice sa se sprijine pe irational, iar regimurile democratice se infatiseaza ca un efort pentru stabilirea edificiului guvernamental pe baze rationale. Raportand democratia la functiile regimului politic, M. Deverger sublinia ca aceasta nu inseamna doar dreptul de a participa din cand in cand la alegeri, ci, ea presupune egalitateadin punct de vedere social, economic si un ansamblu de institutii prin care masele sa poata realmente fauri politica, sa poata conduce.

Functie de tipologia regimurilor politice au fost:

* adunari consultative cu rolul de a formula deciziide care guvernul este liber sa nu tina seama;

* adunari deliberative care adopta direct decizii obligatorii

* adunari democratice – alese

* adunari autocratice - numite, ereditare, cooptate

* camera unica sau sistem bicameral, camera corporativa alaturi de o camera democratica de tip normal, astfel ca oficial sistemul pretinde sa asigure o reprezentare a profesiilor, a grupurilor sociale, servind la diminuarea influentei partidelor politice si la restrangerea democratiei.

Edward Shils distinge doua tipuri intermediare intre cei doi poli extremi ai regimurilor democratice si totalitare-democratiile tutelare caracterizate prin hipertrofia executivului, si oligarhiile in curs de modernizare marcate de dominatia unui grup militar sau birocratic pe care nu-l intereseaza democratizarea tarii. Acestor patru tipuri, E. Shils le-a adaugat un al cincilea, pe cale de disparitie: oligarhia traditionala.

Clasificarea regimurilor politice se raporteaza frecvent, prin contributia unor autori recunoscuti in cercetarea politicului (E. Finer) la urmatoarele criterii:

1. cat de implicat este publicul in procesul de guvernare, ceea ce reprezinta dimensiunea participare-extindere;

2. pana la ce punct masele se supun conducatorilor lor de frica sau din convingere, aceasta fiinddimnesiunea constrangere-persuasiune;

3. in ce masura sistemul ii obliga pe guvernanti sa reflecte valorile masei sau ii autorizeaza sa le omita in numele continuitatii si al valurilor viitorului, constituind dimensiunea ordine-reprezentativitate.