Regimuri Politice Democratice

1.1. Conceptul de “regim politic”

Cunoasterea si intelegerea mecanismului de formare, organizare si functionare a vietii so-ciale, indeosebi a celei politice, impune cu necesitate, pe langa studiul celorlalte componente ale sistemului politic,si pe cel al regimului politic.Problematica definirii regimului politic intereseaza in aceeasi masura pe juristi, oameni politici, politologi, dar si pe cetateni - fapt ce vine sa probeze importanta atat teoretica dar mai ales practica. ce se acorda acestui element al sistemului politic contemporan.

In randul politologilor, in definirea si clasificarea regimurilor politice nu exista un punct de vedere unitar. Toti insa abordeaza definitia respectiva, de pe pozitiile teoriei institutiilor, dar concep si folosesc aceasta teorie in moduri diferite.

O asemenea abordare a definirii regimului politic a generat in cadrul politologilor, doua o-rientari distincte.

a)O prima orientare are in centrul sau pe vestitii politicieni M.Duverger si G.Burdeau, ce definesc in exclusivitate pe baza teoriei institutionale regimul politic. In cadrul institutiilor po-litice, ei iau ca element principal partidele politice.

''Cel ce cunoaste dreptul constitutional si ignora rolul partidelor politice -scrie M. Duverger- are o imagine falsa despre regimurile politice contemporane .

In acelasi spirit, G.Burdeau spune: "In zilele noastre, pentru a caracteriza regimul care functioneaza in stat nu trebuie sa ne mai intrebam pe ce baza - parlamentara sau prezidentiala - se infaptuieste diviziunea puterilor, ci trebuie mai intai lamurita calitatea partidelor, structura lor si scopurile lor" . Mergand consecvent pe linia institutionalista a definirii regimului politic, M.Duverger conchide ''Totalitatea institutiilor politice, care functioneaza in tara respectiva, intr-o anumita perioada, constituie regimul ''politic . Desi pune in centrul institutiilor politice partidul politic, M. Duverger concepe regimul politic ca o interdependenta directa a tuturor institutiilor politice. De asemenea, el arata stransa corelatie dintre regimul politic si institutiile sociale, econo-mice si cuturale.

Extrem de complexa se dovedeste a fi constructia definirii regimului politic la G.Burdeau. Pentru G.Burdeau, regimul politic se defineste prin "totalitatea normelor, adoptate sau pur si sim-plu practicate in tara respectiva cu ajutorul carora se infaptuieste conducerea oamenilor" .

La o prima analiza, s-ar parea ca G.Burdeau paraseste linia institutionala in definirea regimului politic, intrucat principalul izvor al normelor care reglementeaza infaptuirea puterii este interac-tiunea dintre institutiile politice si cele sociale, definitia sa este, asa cum singur recunoaste", o de-finitie institutionala extinsa'' .

Conceptiei institutionaliste ii apartine si cea a lui M.Lesage. Dupa opinia sa "definirea si studierea regimului politic reprezinta studirea relatiilor existente intre toate categoriile de institu-tii, in procesul adoptarii deciziilor politice."

b)Pozitiile institutionalismului pur, exclusivist se dovedesc a fi inaccesibile pentru alti po-litologi, ce au ca lider pe R.Aron.

Pentru R.Aron "regimul politic nu se reduce la simpla combinare de institutii" .Aceasta o-rientare, desi pastreaza in definirea regimului politic elementele institutionale, aduce in sprijin si alte componente, dand astfel o imagine mult mai complexa si mai realista despre natura si rolul regimului politic in societate.

Pentru exprimarea unei asemenea orientari, cea mai elocventa este conceptia lui R.Aron. In explicarea criteriilor definitorii ale regimului politic, R.Aron considera ca importante sunt nu numai "legatura dintre institutii si modalitatile de functionare a lor, ci si formele interdependente-lor sale cu infrastructura, rolul si locul pe care-l ocupa administratia in cadrul regimului,contextul istoric in care actioneaza regimul" .

Pornind de la aceste considerente, in legatura cu definirea, cu continutul si esenta regimu-lui politic, putem aprecia urmatoarele:

- Regimul politic reprezinta forma concreta de organizare si functionare a sistemului po-litic si in consecinta, prin regim politic se intelege modul concret de organizare, institutionalizare si functionare a sistemului politic si de exercitare a puterii politice de catre o forta social-politica in cadrul unei comunitati sociale sau a unui sistem social global;

- Desi in cadrul regimului politic institutiile si organele puterii de stat au rol important in constituirea si in functionarea sa, regimul politic nu se poate rezuma la acestea, ci el cuprinde, or-ganizational si functional, intregul sistem politic;

- Natura regimului politic, forma sa de exprimare in planul practicii sociale este rezulta-tul raportului de forte dintre clase, grupuri sociale, partide, formatiuni politice, intr-un cuvant, dintre cetateni, organizatii, dintre acestea si societatea civila si politica;

- Regimul politic nu poate si nu trebuie identificat cu forma de guvernare.

Forma de guvernare desemneaza modul concret de formare si organizare a organelor pu-terii de stat, caracteristicile si principiile lor, raporturilor dintre ele si celelalte organe ale statului, ca si a raporturilor dintre ele si celelalte forme institutionalizate ale sistemului politic. In schimb, regimul politic inseamna materializarea expresa a unor operatiuni axiologice, a unei ierarhii spe-cifice a valorilor, in general, a valorilor politice, in special. Chiar daca unele elemente ale regimu-lui politic se suprapun intr-o oarecare masura si sub anumite aspecte, cu cele ale formei de guver-namnt sau ale structurii de stat, prin aceasta ele nu-si dizolva identitatea, calitatea distincta de a fi laturi definitorii ale regimului politic. Cu exceptia monarhiilor absolute unde se nasc regimuri dictatoriale, forma de guvernare nu poate decide natura regimului politic, ci ea, in cea mai mare masura, este rezultatul raportului dintre aceasta si cetateni.

1.2. Clasificarea regimurilor politice

Alaturi de definirea regimului politic, o deosebita atentie se acorda in literatura de specia-litate si problemei tipologizarii acestora. Importanta acordata acestei probleme este demonstrata de organizarea in 1967 la Bruxelles, a unui Congres International de stiinta politica ce a avut ca obiect al dezbaterii problema clasificarii regimurilor politice. Cu toate acestea, literatura de spe-cialitate nu este in masura sa prezinte o pozitie unitara, dimpotriva, clasificarile propuse sunt ex-trem de diverse. In cele din urma, in aceasta problema, in stiinta politica contemporana, s-au constituit doua mari orientari privind pozitiile tipologizarii regimurilor politice, fapt ce nu anulea-za, indeosebi in interiorul acestor orientari, marea diversitate de optiuni, atitudini:

a.Clasificarile care pornesc de la fundamentarile traditionale (M.Prelot si G.Vedel, constituind in aceasta orientare autori de referinta);

b.Clasificarile care depasesc cadrul traditional (M.Duverger, G.Burdeau, R.Aron).

Una dintre clasificarile traditionale ale regimurilor politice este cea a lui M.Prelot; el im-parte regimurile politice in grupe, dupa numarul conducatorilor. Dupa acest criteriu, el deosebeste urmatoarele tipuri de regimuri politice:

-democratia;

- monocratia;

-oligarhia ;

-regimul mixt.