Regimuri politice nedemocratice - Rusia Comunistă

1.Comunismul repere generale

Comunismul a fost atât un instrument teoretic, de analiză şi răsturnare a societăţii capitaliste, cât şi o experienţă istorică de transformare socială, politică, economică; o utopie care a înflăcărat milioane de oameni şi un proiect politic care a mobilizat o lume întreagă.

Comunismul a fost o modalitate ideologică şi, în acelaşi timp, organizatorică de a capta impulsurile spontane către rebeliune şi schimbare din perioada revoluţiei industriale; dar si de voinţa de a imprima cursului de istorie un proiect raţional, intruducând un protagonist cu o personalitate nouă (clasa muncitoare şi partidul său politic) capabilă să îi accelereze şi să îi modifice evoluţia.

În momentul apariţiei sale, este “o fantomă” pentru burghezia înspăimântată în faţa revendicărilor unui proletariat considerat doar “forţă de muncă salariată”; dar, pentru acel proletariat, comunismul este instrumentul eliberării de sclavia muncii şi al descătuşării din lanţurile economice şi politice în care îl imobilizase burghezia.

Ca ideologie mai nouă, comunismul după revoluţia din octombrie din Rusia ţaristă, este sinonim cu marxismul şi diversele ideologii derivate, cea mai notabilă fiind a Marxism-Leninismului. Printre altele, Marxism-Leninismul propune concepţia progresului în istorie, potrivit căreia există patru faze ale dezvoltării economice a societăţii: sclavia, feudalismul, capitalismul şi comunismul. Această "concepţie materialistă" a comunismului, arată că din sistemul economic derivă toate celelalte sisteme (social, juridic, cultură). De asemeni dezvoltă "concepţia determinismului", potrivit căreia fiecare individ dintr-o clasă are un gen de comportament indus, nu de gândirea acelui individ ci de clasa la care aparţine, şi de aceea el trebuie reeducat în lumina noii societăţi comuniste. Acest concept determinist este cel care a folosit la justificarea lagărelor de reeducare, în care au murit milioane de oameni în decursul secolului XX, în Rusia sovietică a lui Stalin, China, România şi în celelate "state frăţeşti".

Ideologia, partidul şi directivele comuniste au constituit caracteristicile principale ale Rusiei, adică ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. Şi alţi factori s-au dovedit, desigur, a fi de importanţă majoră, de la înapoierea economică a ţării până la poziţia ei de mare putere în Europa, în Asia şi în lume.Totuşi nu ar fi o exagerare să spunem că, atâta cât alte elemente ale situaţiei au exercitat influenţe foarte importante asupra pliticii sovietice, fără communism nu ar fi existat nici o politică sovietică şi nici o Uniune Sovietică. În plus, este adesea imposibil de separat clar aspectele comuniste de cele necomuniste ale Rusiei sovietice, ca şi cauzele comuniste de cele necomuniste ale comportamentului sovietic, deoarece cele două modalităţi s-au influenţat şi s-au interpretat reciproc, iar liderii sovietici au perceput totul în cadrul propriei ideologii.

2.Naşterea şi afirmarea bolşevismului

În contextual opoziţiei dintre retorica revoluţionară şi neputincioasă a maximaliştilor şi opţiunea pentru o colaborare a claselor, promovată de reformişti - cele două suflete ale socialismului internaţional de la începutul secolului XX - în interiorul mişcării muncitoreşti va lua naştere un curent care îşi revendică oficial originile din comunism şi revoluţie şi care propune transformarea războiului mondial în război civil.

Curentele comuniste sunt lipsite de putere si minoritate, fie că s-au constituit ca partide politice independente, fie că încă mai fac parte din partidele socialiste. Glasul lor răzbate mai greu cu exceptia Rusiei, unde, tocmai în timpul războiului, dobândesc o popularitate tot mai mare şi câştigă tot mai mult adeziunea maselor. Aici, comunismul ia numele de bolşevism şi, chiar dacă este minoritar din punct de vedere politic şi organizatoric, se vădeşte capabil să conducă mişcarea revoluţionară care avea să zguduie Rusia în 1917.

Comunismul ca revoluţie se manifestă în inima unei ţări enorme, în care ceonomia capitalistă este mai înapoiată decât în restul Europei, unde 90% din populaţie trăieşte la sate, iar puterea politică se află în mâinile unei autocraţii absolute. Din punct de vedere teoretic, poate părea o contradicţie sau o eroare a istoriei. În realitate, este vorba de începuturile unei experienţe care avea să marcheze întreg secolul XX, începutul adevăratei istorii a comunismului.

Partidul Muncitoresc Social-Democrat Rus este înfiinţat în martie 1898, la Minsk, de nouă socialişti marxişti.Nici unul dintre einu îşi imaginează că douăzeci de ani mai târziu socialismul Marxist va ajunge la putere. De altfel, persecuţiile poliţiei ţariste fac ca activitatea noii organizaţii să fie tot mai dificilă, chiar şi la nivelul simplei propagandei.