Relațiile româno-ruse după 1990

Cat timp in Romania au fost prezente trupele sovietice si consilierii sovietici impanzeau toate institutiile centrale, nu se putea vorbi de o politica externa de sine statatoare. In 1949, Romania devine membra CAER, iar in 1955 – membra a Tratatului de la Varsovia, unde se alatura fara rezerve la pozitia URSS: condamnarea "imperialismului" american, socialismul, "gropar al capitalismului". In acea perioada, Romania se zbatea sa obtina statutul de cobeligeranta in cel de-al doilea razboi mondial, dar demersul romanesc nu s-a bucurat nici macar de sprijinul URSS la Conferinta de pace de la Paris din 1947. Primirea Romaniei in ONU, in 1955, a oferit conducerii de la Bucuresti prilejul de a lua parte la reuniuni internationale si au aparut incercari timide de a avea o voce distincta in politica externa. Ele s-au multiplicat dupa plecarea trupelor sovietice din Romania prin diversificarea relatiilor internationale cu tari ce nu faceau parte din CAER, ca Iugoslavia, China, dar si cu state capitaliste dezvoltate, ca Franta, Anglia, Olanda, Belgia, sau tari in curs de dezvoltare. Au aparut personalitati care au incercat sa impuna o anumita distantare de politica externa a URSS, cum au fost Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Barladeanu, Corneliu Manescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Gaston-Marin. Incercarile lor erau deosebit de precaute, despre unele demersuri ale lor am aflat mult mai tarziu.nnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnn. Stabilirea de contacte directe si de acorduri comerciale cu SUA si alte tari capitaliste dezvoltate au dus la diversificarea relatiilor externe si la o distantare de politica externa sovietica. Amintesc pozitia intransigenta a Romaniei in diferendele sovieto-albanez, sovieto-chinez, criza rachetelor din Cuba, ca si eforturile de achizitionare de tehnologie avansata din Occident, in detrimentul celei sovietice, modeste si mai putin performante. S-au convenit proiecte de anvergura, ca realizarea Hidrocentralei de la Portile de Fier, Intotdeauna a existat ceva care a facut ca relatiile si atitudinea dintre URSS si Romania sa fie mai altfel, mai aparte. Greu de explicat, dar aceasta situatie se face simtita si astazi in relatiile romano-ruse.

Contactele bilaterale frecvente au permis abordarea unor probleme spinoase si delicate, chiar daca au ramas mult timp secrete, cum a fost apartenenta Basarabiei, a tezaurului romanesc, a arhivei PCR, dar si a unor atitudini apreciate ca neprietenoase in relatiile romano-sovietice.

In 1964, folosindu-se de o conjunctura externa favorabila, Romania a lansat ceea ce s-a numit "Declaratia de independenta", moment deosebit de important in definirea politicii externe, bazata pe principii ce-si pastreaza si astazi valabilitatea, dar incalcate grosolan de URSS, ca in cazul interventiei din Ungaria (1956), al invadarii Cehoslovaciei (1968) si altele.

Politica externa independenta a Romaniei a fost amendata de URSS in plan economic. Tara noastra nu a beneficiat mult timp de petrol si gaze naturale sovietice, iar atunci cand livrarile au fost demarate au fost platite de noi in valuta forte, in dolari, si nu precum celelalte tari din CAER, in ruble transferabile.

Dupa o perioada de nesocotire a intereselor nationale ale poporului roman, in politica externa s-a conturat tendinta de desprindere de sub influenta Moscovei. Procesul a fost marcat de succesul de a obtine retragerea trupelor sovietice din Romania in iunie 1958, urmata de "Declaratia de independenta din 1964", cum e cunoscut manifestul intitulat "Cu privire la pozitia Partidului Muncitoresc Roman in problemele miscarii comuniste si muncitoresti internationale". Romania a promovat in mod constant o politica externa de independenta, care a venit, adesea, in contradictie cu politica Moscovei. Romania s-a afirmat cu o voce distincta in cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER) si al Tratatului de la Varsovia si a starnit deseori iritarea conducerii sovietice.

Exemple in acest sens: s-au mentinut relatiile diplomatice cu statul Israel, dupa criza din Orientul Apropiat in vara anului 1967; s-au stabilit relatii diplomatice cu R.F. Germania (ian. 1967), s-a depus o coroana de flori la monumentul maresalului finlandez Mannerheim, dezavuat de conducerea sovietica (aprilie 1968). Romania nu a participat la interventia militara in Cehoslovacia a celor cinci state participante la Tratatul de la Varsovia (august 1968), ba chiar a condamnat aceasta actiune. Tabloul este intregit de o serie de actiuni, fara consultarea Moscovei: realizarea vizitei oficiale in Romania a presedintelul Frantei Charles de Gaulle (mai 1968), a vizitei oficiale a presedintelui american R. Nixon (august 1969) si mentinerea relatiilor diplomatice cu Chile dupa 1973 (n.r. – caderea regimului marxist si instaurarea dictaturii lui Augusto Pinochet).