Revoluția franceză - schimbare și conflict social

SCHIMBAREA SI CONFLICTUL SOCIAL

Conflictul social reprezinta unul dintre cele mai importante subiecte abordate de catre marii sociologi ai secolelor XIX-XX, dintre care, cei mai importanti fiind Karl Marx, Ralph Dahrendorf, etc. Conflictul social apare odata cu introducerea proprietatii, resursele fiind distribuite in societate in functie de aceasta. Astfel, sistemele de distributie construiesc inegalitati legitime, ducand la formarea unei ordini in societate, si la o stratificare sociala a oamenilor in straturi cu acces diferit la resurse. Din acest punct de vedere, conflictul social reprezinta o contestare a ordinii sociale de catre un grup semnificativ din societate.

In lucrarea „Class and Class Conflict in industrial society”, pe baza ideilor lui Karl Marx, Ralph Dahrendorf isi construieste un model teoretic prin care incearca sa explice formarea grupurilor conflictuale si modul in care acestea conduc la schimbare sociala. Astfel, Dahrendorf porneste de la ideea conform careia, desi Marx a adus o contributie insemnata in ceea ce priveste conflictul social, greseala lui consta in faptul ca a simplificat in mod abuziv ideea de conflict social, reducandu-l la conflictul de clasa. Mai mult, spre deosebire de Marx, Dahrendorf isi construieste teoria plecand de la ideea ca principala sursa a conflictelor este distributia inegala a autoritatii intre grupuri si nu distributia inegala a proprietatii asupra mijloacelor de productie, asa cum sustinea Marx.

REVOLUTIA FRANCEZA – eveniment generator de schimbare sociala

Cauzele declansarii revolutiei

Revolutia franceza, desfasurata intre anii 1789 si 1799 reprezinta un conflict social ce a generat, atat instaurarea unei noi ordini politice, cat si a unei ordini sociale in Franta. Mai mult, revolutia franceza este un eveniment de importanta majora in istoria Frantei, nu numai prin faptul ca a dus la rasturnarea Vechiului Regim, dar mai ales prin faptul ca marcheaza trecerea la epoca moderna.

Cauzele care au dus la declansarea Revolutiei Franceze sunt nenumarate. Din punct de vedere politic, Franta era o monarhie absolutista, puterea regelui Ludovic al XVI-lea fiind doar partial limitata prin intermediul organismelor independente, precum Adunarea Clerului.

Una dintre cauzele izbucnirii revolutiei este reprezentata de ordinea sociala pe care se baza sistemul francez de guvernare de dinaintea revolutiei, denumit si Vechiul Regim. Astfel, sistemul Vechiului Regim se baza pe existenta a trei stari: prima stare, reprezentata de cler, a doua stare reprezentata de nobilime, iar cea de-a treia stare cuprindea burghezia si populatia saraca atat din zonele rurale cat si din zonele urbane. Dintre cele trei stari, clerul si nobilimea erau considerate privilegiate, ocupand cele mai inalte functii in stat. Mai mult, intre cele trei stari exista o diferentiere clara, in sensul ca, ultimul strat, format din burghezie, tarani si muncitori urbani nu aveau dreptul de a participa la viata politica. Astfel, apare un conflict de interese intre burghezia educata in spiritul filosofiei iluministe si nobilimea care nu dorea implicarea burgheziei in plan politic. Astfel, primele doua stari, clerul si nobilimea erau sustinatoare ale Vechiului regim, in timp ce a treia stare, si mai ales burghezia dorea o schimbare rapida. Daca in timpul conducerii lui Ludivic al XIV-lea, aristocratia nu se bucura de atatea privilegii, după moartea acestuia, in 1715, puterea acesteia a crescut in mod excesiv, acaparand toate functiile importante in cadrul aparatului de stat, dar si in cadrul institutiilor bisericesti, ingradind in acest mod accederea burgheziei spre aceste pozitii. Mai mult, nemultumirile sunt generate si de privilegiul nobilimii de a fi scutita de plata taxelor si impozitelor.

Din punct de vedere economico-financiar, statul se confrunta cu o puternica criza economica si financiara determinata atat de cheltuielile Curtii regale, dar mai ales de cheltuielile de razboi, in perioada 1740-1783, Franta fiind implicata in trei razboaie: Razboiul pentru succesiune austriaca, Razboiul de 7 ani si Razboiul american pentru independenta. Pierderile materiale determinate de aceste situatii conflictuale cu care s-a confruntat statul francez intr-o perioada relativ scurta de timp, au dus la falimentul statului, dar si al populatiei. Astfel, pentru a ocoli o potentiala prabusire a sistemului, statul a marit taxtele si impozitele, dar si pretul alimentelor, ceea ce a dus la scaderea nivelului de trai al populatiei tarii. Mai mult, prin faptul ca aceste taxe si impozite erau platite doar de populatia starii a treia, a fost intensificata ura fata de nobilime.