Rolul familiei în viața politică din cetatea antică în viziunea lui Aristotel

Existǎ trei pǎrţi ale administrǎrii familiei, din care una este arta de a stǎpâni [...] apoi este aceea pǎrinteascǎ, iar a treia este cea care ţine de cuplu. Atât asupra femeii, cât şi asupra copiilor se exercitǎ o stǎpânire ca şi asupra oamenilor liberi în ambele cazuri, deşi stǎpânirea nu are loc în acelaşi fel, ci faţǎ de femeie ea <seamǎnǎ> cu puterea politicǎ, pe când faţǎ de copii, ea <seamǎnǎ> cu puterea regalǎ. Bǎrbatul este mai degrabǎ dominant decât femeia, dacǎ nu a fost alcǎtuit contra naturii; <la fel> este cel vârstnic şi mai desǎvârşit faţǎ de cel mai tânǎr şi mai necopt. Aşadar, în cazul celor mai multe guvernǎri politice, cel care stǎpâneşte alterneazǎ cu cel care este stǎpânit, deoarece se doreşte o egalitate naturalǎ şi o lipsǎ totalǎ de diferenţǎ.”

Aristotel s-a nǎscut în 384 î.e.n. şi a murit în 7 martie 322 î.e.n. a fost unul din cei mai importanţi filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale. Deşi Platon a pus bazele filosofiei, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia şi a dezvoltat-o, putându-se cu siguranţă afirma că Aristotel este întemeietorul ştiinţei politice ca ştiinţă de sine stătătoare. A întemeiat şi sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a ştiinţelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.

Aristotel s-a născut la Stagira, un oraş din peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea şi bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea din familie aristocratică.

Rămas orfan, Aristotel îşi petrece primii ani la Stagira şi Pella, iar la 18 ani intră în Academia lui Platon, unde rămâne 19 ani, mai întâi elev apoi profesor; după moartea lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia devenind consilierul tiranului Hermias. De fapt este începutul unei serii de călătorii pentru cunoaşterea şi studiul formelor de stat şi de conducere existente la acea perioadă. În 343 î.Hr., a fost chemat la Pella, la curtea lui Filip, pentru a desăvârşi educaţia lui Alexandru cel Mare. Pacea impusă de Macedonia cetăţilor greceşti i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înfiinţat propria lui şcoală – Liceul, şcoală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani şi îşi va continua neobosit cercetările. În 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea duşmănie faţă de macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, în insula Eubeea, unde a murit un an mai târziu. La conducerea şcolii îi succede Theofrast, cel mai important discipol al său.

Ca şi Platon, Aristotel a scris foarte mult, iar scrierile sale au ca şi autorul o istorie interesantă. Ele au fost redescoperite treptat, dintre care Poetica abia în perioada Renaşterii, deci unele dintre ele pot rămîne necunoscute şi pînă în prezent. După moartea lui Teofast, urmaşul lui Aristotel la conducerea şcolii, lucrările marelui filosof sunt duse în Asia Mică, unde putrezesc în subsoluri, fiind readuse la Atena pe la 100 î.e.n. În 86 î.e.n., sunt aduse la Roma şi ajung mai târziu pînă la Andronicus din Rodos. Vastul sistem filosofic şi ştiinţific conceput de Aristotel, uimitor prin diversitate, a stat la baza gândirii medievale creştine şi islamice şi a fost axul culturii Occidentului până la sfârşitul secolului al XVII-lea. Din cele peste 150 de lucrări care îi sunt atribuite s-au păstrat 47.

Cetatea lui Aristotel ca şi a lui Platon este o cetate de dimensiuni reduse, în care toţi se cunosc. Acesta fiind un element foarte important. Aristotel, spre deosebire de Platon, considera cǎ politica este arta guvernǎrii şi de a fi guvernat. În “Politica” el încerca sa evidentieze o formǎ de guvernare care ar fi ideala pentru un stat din timpul sǎu. Echilibrul este un element fundamental, atunci când îl avem în considerare pe Aristotel pentru ca el crede cǎ acesta este un element necesar pentru a crea un guvern stabil. Viziunea lui mai puţin metafizicǎ asupra politicii îl face pe Aristotel puţin mai apropiat de lumea modernǎ, deşi el este departe de a fi modern. Conceptia lui Platon despre ceea ce ar trebui sǎ fie politica şi guvernarea este un rezultat direct al credinţei sale în teoria formelor.