România și UE

Cap.1 Scurt istoric al relaţiilor dintre România şi Uniunea Europeană

România. Date Generale

Suprafaţă: 237.500 Km²

Populaţie: 22.760.449 locuitori

Capitală: Bucuresti ( 2.064.474 locuitori )

Limbă oficială: Română

Vecini: N- Ucraina; S- Bulgaria; E- Moldova; V- Ungaria, Iugoslavia.

Sărbătoare naţională: 1 Decembrie (1918)

Harta Uniunii Europene(2007)

Istoric

România a fost una dintre primele ţări din Europa Centrală şi de Est ce a iniţiat demersuri pe lângă Comunitatea Economică Europeană (CEE) pentru dezvoltarea de relaţii comerciale. În ianuarie 1974, o înţelegere a inclus România în Sistemul Generalizat de Preferinţe (SGP) al Comunităţii, după care a semnat o serie de acorduri cu CEE pentru facilitarea schimburilor comerciale.

În 1980, România a procedat la recunoaşterea de facto a Comunităţii Economice Europene, prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România - CEE, concomitent, fiind semnat şi Acordul asupra Produselor Industriale.

Relaţiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană datează din 1990, urmând ca în 1991 să fie semnat un Acord privind Comerţul şi Cooperarea.

În 1 februarie 1993 România semnează Acordul European, care instituie o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi Statele Membre ale acestora, pe de altă parte. În acelaşi an, la Copenhaga, statele membre au decis ca statele asociate din Europa Centrală şi de Est să poată deveni state membre ale Uniunii Europene în momentul în care îndeplinesc criteriile economice şi politice necesare.

Acordul European a intrat în funcţiune la 1 februarie 1995, după ce prevederile comerciale intraseră deja în vigoare din 1993 printr-un “Acord Provizoriu”.

Prin semnarea acestui accord, a fost creată o zonă de liber schimb, la început numai pentru produsele industriale, ulterior aplicându-se şi sectorului agricol, prin reducerea taxelor vamale pentru un numărde produse de import de origine agricolă.

Negocierile de aderare

La câteva luni după intrarea în vigoare a Acordului European, pe 22 iunie 1995, România a trimis solicitarea de a deveni membru împreună cu “Declaraţia de la Snagov”, un document semnat de toate cele paisprezece partide politice importante ale României, în care acestea îşi exprimau sprijin deplin pentru integrarea europeană.

În iulie 1997, Comisia Europeană adoptă Agenda 2000, care include opinia asupra cererii României de a adera la Uniunea Europeană. În noiembrie 1998 Comisia Europeană publică primul Raport periodic de Ţară privind progresele României în procesul de aderare la Uniunea Europeană. În iunie 1999 România adoptă Planul Naţional de Aderare la Uniunea Europeană.

În cel de-al doilea Raport periodic, publicat în octombrie 1999, Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România, în anumite condiţii, printre care îmbunătăţirea situaţiei copiilor instituţionalizaţi şi elaborarea unei strategii economice pe termen mediu. Rapoartele periodice sunt publicate annual.

La 5 mai 1999, premierul britanic Tony Blair suţine o alocuţiune în Parlamentul Român, angajând sprijinul Londrei pentru integrarea României în structurile economice şi de securitate europene şi euro-atlantice. Tony Blair s-a angajat sa susţină, la summit-ul UE de la Helsinki, din decembrie 1999, lansarea unei invitaţii pentru România, în vederea începerii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Este momentul în care România are şanse reale de a adera la NATO şi UE, după ce mult timp Marea Britanie a avut reţineri, un sprijin constant venind doar din partea Franţei, dintre statele mari ale UE. Decizia britanică venea după suportul Romaniei dat NATO în razboiul din Iugoslavia.