România, vector dinamic al securității și prosperității în regiunea extinsă a Mării Negre - teorii și paradigme geopolitice

1. Teorii geopolitice care pot viza Regiunea Extinsă a Mării Negre

Pentru a putea explica fenomenele geopolitice care se materializează în zona extinsă a Mării Negre şi pentru a înţelege mai uşor intenţiile actorilor importanţi din această zonă, care din punct de vedere geostrategic sunt predictibile, voi face apel la două teorii geopolitice care se pot aplica pe spaţiul Mării Negre, chiar dacă iniţial au fost gândite pentru alte zone de interes.

Prima teorie la care voi apela este cea a lui Halford Mackinder (1861-1947), autorul celei mai durabile şi influente teorii geopolitice, teoria zonei pivot, care afirma că prezentul şi viitorul relaţiilor internaţionale pot fi desluşite şi evaluate ţinând cont de realităţile geografice şi locaţiile de putere din spaţiu.

Analizând harta geopolitică a lumii, Halford Mackinder a numit Heartland (inima lumii, zona interioară sau zona pivot) zona care se întindea de la Hamburg la Vladivostok.

Geopoliticianul britanic a stabilit că Heartland-ul, este o zonă bogată în resurse naturale şi deţine o poziţie cheie în ceea ce priveşte comunicarea între diferitele regiuni ale globului şi este formată din regiuni muntoase asiatice greu accesibile puterilor maritime şi bazinele fluviilor ce se varsă în Marea Baltică şi Marea Neagră.

Concluzia demersului său a fost expusă sintetic astfel: „Cine stăpâneşte Europa de est domină Heartland-ul. Cine stăpâneşte Heartland-ul, domină Insulele Mondiale. Cine stâpâneşte Insulele Mondiale, domină întreaga lume” . Insulele Mondiale erau Europa, Africa şi Asia, denumire justificată prin faptul că reprezentau cel mai întins spaţiu terestru, înglobau cea mai mare parte din populaţia lumii şi constituiau aria în care se desfăşuraseră cele mai semnificative evoluţii din istoria umanităţii.

A doua teorie, care aparent se situează în opoziţie cu teoria lui Mackinder, este teoria ţărmurilor (Rimland), lansată de Nicholas John Spykman (1893-1943).

Spykman considera că, pentru a stăpâni lumea trebuie să urmăreşti următorii paşi: „să domini coasta pentru a stăpâni Eurasia şi să domini Eurasia pentru a stăpânii lumea” .

Autorul olandez afirma că este decisiv controlul ţărmurilor bazându-se pe faptul că Heartland-ul este prea vast pentru a putea fi dominat. În opoziţie, ţărmul are numeroase căi de comunicaţie, este mult mai ospitalier, iar 2/3 din populaţia lumii trăieşte aici.

Chiar dacă, la prima vedere, Spykman vine în contradicţie cu teoria lui Mackinder, Rimland nu este nimic altceva decât poarta de intrare spre Heartland. Din această cauză consider că aceste două teorii se completează şi se susţin reciproc, acestea putând fi aplicate în cazul Regiunii Extinse a Mării negre.

2. Importanţa geopolitică a Regiunii Extinse a Mării Negre

Trăsătura importantă a Mării Negre este aceea că se află situată la confluenţa, pe de o parte, a două religii, creştinismul şi islamismul şi, pe de altă parte, a şase popoare: Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia şi Georgia, dintre care „o mare putere modială, Rusia, şi două puteri regionale, Ucraina şi Turcia, îşi construiesc concepţiile strategice, politice şi economice ţinând cont de această mare şi de spaţiul adiacent ei” .

Datorită plasării geografice, Marea Neagră a fost considerată, pentru o perioadă de timp, o mare închisă, care nu avea importanţă strategică în războiul modern.

Dar, odată cu declanşarea Războiului Crimeii din 1853, care a durat până în 1856, dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, şi o alianţă a Regatului Unit al Marii Britanii, a Imperiului Francez, a Regatului Sardiniei şi a Imperiului Otoman, pe de altă parte , a început să fie sesizată la nivel internaţional cât de importantă este zona Mării Negre mai ales că are legătură directă cu gurile Dunării şi, prin strâmtori, permite flotelor militare sau comerciale ale statelor riverane să pătrundă în Marea Mediterană, având acces mai departe la oceanul planetar.