Școli de geopolitică

Dupa o perioada in care a fost interzisa in Europa, din cauza asocierii geopoliticii germane cu politica nazista a lui Hitler, geoplitica a revenit in forta, fiind pe zi ce trece o stiinta tot mai apreciata.

Fundamentele geopoliticii au fost puse de geograful german Friedrich Ratzel in 1897, in lucrarea sa “Geografia politica”, desi notiunea de “geopolitica” a fost introdusa in uz de politologul suedez Rudolf Kjellen.

La inceputul secolului 19, geopolitica a starnit interesul mai multor oameni de cultura, majoritatea autori de lucrari geografice. Prin dezvoltarea sa, s-au nascut cateva scoli de geopolitica, care au cladit fundatia acestei stiinte. Astfel, s-a nascut scoala geopolitica germana, scoala geopolitica franceza, scoala geopolitica anglo-saxona si scoala geopolitica romaneasca.

SCOALA DE GEOPOLITICA GERMANA

Friedrich Ratzel este intemeietorul de drept al geopoliticii. El a operat cu termenul de geografie politica, intitulandu-si astfel lucrarea sa de baza: "Politische Geographie", aparuta in anul 1897. De profesie zoolog, el se apropie de studiul geografiei, cu ocazia calatoriei sale in America de Nord si Mexic, unde studiaza viata locuitorilor de origine germana.

In analizele sale, Friedrich Ratzel depaseste granita geografiei politice si face analiza politica. Astfel el vorbeste despre spatiu ca fiind limita naturala intre care se produce expansiunea popoarelor, arealul pe care acesta tinde sa-l ocupe. Autorul recurge la doua notiuni: concordante si discordante antropogeografice. Concordanta se realizeaza prin colonizarea interna, adica prin distributia omogena a populatiei pe suprafata statului.

Friedrich Ratzel vorbeste despre cat de important este spatiul pentru un popor, el arata daca un popor se afla in ascensiune. Forta statala este data si de populatie, "densitatea mare a poporului inseamna cultura". Este deci nevoie de un numar suficient de mare pentru a zamisli o cultura, pentru ati impune identitatea in fata altor natiuni. Aceasta idee este preluata si de cei doi autori maghiari Andrei Korponay si Paul Vida, care de asemenea observa importanta suprematiei populatiei in fata oricarui tratat international: "intre ascensiunea popoarelor si cresterea lor numerica subzista o corelatie stransa si de nedesmintit". Faptul ca poporul roman s-a mentiunut in fata atator invazii straine, de-a lungul secolelor, s-a datorat si sporului natural ridicat al acestui popor.

Friedrich Ratzel foloseste si termenul de geospatii, referindu-se la extinderea fortei civilizatoare a unei tari la nivelul unui continent intreg (el vorbeste despre geospatiul american). De fapt acesta este obiectivul pangermanismului, de a aduna populatia de origine germanica in cadrul aceleiasi frontiere. Legile cresterii spatiale, asa cum sunt ele precizate de Ratzel, se refera la faptul ca, un stat creste odata cu cultura sa, cu dezvoltarea sa economica. Statul poate insa creste si prin asimilarea altor state mai mici sau prin inglobarea elementelor celor mai valoroase ale mediului fizic. Dar pentru a realiza toate acestea trebuie sa existe si o asezare geografica care sa permita dezvoltarea. Tocmai acest lucru a lipsit Germaniei, care era prinsa intre alte state puternice precum Franta, Anglia etc, fapt ce a obligat-o sa-si indrepte tendintele expansioniste spre sud-est (pe Dunare) si spre nord (pe Rin).

O alta notiune cheie, lansata de Ratzel, este aceea referitoare la pozitia politico-geografica a unui stat. Pozitia este cea care da valoare spatiului. Din aceste considerente, va avea o pozitie buna acel stat care va detine importante suprafete de pamant dar si deschidere suficienta catre mare. Astfel se explica dorinta de expansiune a Germaniei si nu doar a ei, Rusia cautand inca de pe vremea lui Petru cel Mare "apa si nu pamant". Iesirea la mare este cea care da putere unui stat deoarece de aici poti ajunge la Oceanul Planetar, iar dupa cum afirmau reprezentantii scolii geopolitice anglo-americane, cine stapaneste tarmul va stapani Eurasia.

Friedrich Ratzel se refera la granita ca la un organ periferic al statului. La granita se intalnesc statele cu forta lor, in aceasta constand capacitatea de a-si extinde spatiul pe care il detin la un moment dat. Frontiera este un adevarat compromis intre doua state. Cu aceasta ocazie Ratzel precizeaza inca o data ca "tratatele care garanteaza frontierele, se bazeaza pe acea iluzie ca ar fi posibil sa se puna stavila cresterii vii a unei natiuni". Deci existenta unei natiuni nu este garantata de nici un tratat, statul trebuie sa aiba grija in permanenta sa aiba o populatie suficient de mare si o economie suficient de puternica, astfel incat nici un alt popor sa nu poata atenta la integritatea sa.

Orice stat ia nastere in jurul unui mittelpunkt in care se concentreaza energia unui popor. Pentru Romania, Transilvania reprezinta zona din care pornesc pulsarii economici, culturali, demografici. Ea indeplineste rolul unei piese de centru, vitale pentru natiunea noastra. Iata de ce poporul roman nu poate exista ca natiune fara Transilvania, fara ea Romania ar deveni periferia zonei balcanice. Ion Conea vorbeste si de un kernland (amintit de Kjellen), un sambure care "nu poate fi despartit de tara decat cu insusi pretul existentei sale". Transilvania este un punct de plecare, un sambure geopolitic destinat sa rodeasca o formatiune de stat.

Important pentru o tara este mai ales sa nu intalneasca din sens opus alti pulsari cu intensitate mai mare. Iata de ce Germania considera ca directia principala de inaintare este data de cursul Dunarii (aici se gaseau state care ii ofereau Germaniei avantajul de a avea pulsarii cei mai puternici). Din aceasta cauza Ratzel spune ca "granita este un produs al miscarii si un raport de forte". Un rol vital in invingerea spatiilor il are comunicarea (schimbul de marfuri, de produse culturale etc). Totusi in momentul in care Germania a pornit campania de cucerire, ea nu a tinut cont de faptul ca, nu razboiul este solutia pentru a detine suprematia intr-o anumita regiune.

Totusi personalitatea emblematica a geopoliticii germane ramane Karl Haushofer (cei mai multi experti reduc geopolitica germana la acest autor, iar in plus ideile lui au servit ca motivare si ca program regimului nazist, autorul insusi colaborand o parte a vietii sale cu acesta).

Haushofer a fost de profesie militar (a luptat in primul razboi mondial si in Romania). Chiar daca ajunge la gradul de general el decide sa abandoneze cariera militara si sa se dedice carierei universitare.

Geopolitica germana s-a nascut ca un protest la situatia din acel moment a Germaniei (care devenise dupa primul razboi mondial un fel de anexa a Elvetiei, fiind redusa la o treime din teritoriul detinut, militarii erau pe drumuri, saracia era in floare etc). El observa faptul ca actul politic se desfasoara pe baze traditionale, cu fata spre trecut, in vreme ce in alte tari (SUA, Anglia) pregatirea oamenilor politici se face in institutii specializate. Germania a intrat in razboi fara o viziune geopolitica, cu o necunoastere a raportului de forte, in vreme ce peste tot s-a intrevazut inca din 1904 "furtuna care se ridica la orizont". Iata de ce era absolut necesar sa apara si o geopolitica germana (autorul nefiind de acord cu teoriile lui Ratzel si ale lui Kjellen care, spunea el proveneau din surse anglofone).

Haushofer a dezvoltat un concept fundamental, acela de spatiu vital, spatiul necesar unui popor sa traiasca si sa se dezvolte. Este vorba de fapt despre cele doua tipuri de colonizari despre care vorbea Ratzel (colonizarea interna si cea externa). Faptul ca el vorbeste despre sporirea spatiului atunci cand acesta a devenit prea stramt, in conditiile in care Germania se afla in aceasta situatie, a facut ca majoritatea autorilor sa-l incrimineze, considerand ca teoriile sale au servit ca justificare pentru actiunile intreprinse de nazisti in cucerirea de noi teritorii. Chiar autorul vorbeste despre doua popoare: german si japonez, care se aflau in situatia de densitate prea mare a populatiei in raport cu suprafata detinuta. Ca o justificare in plus este amintit faptul ca in nordul Germaniei exista zone mai putin fertile, iar in anumite regiuni densitatea populatiei este chiar mai mare. Germania, spre deosebire de Japonia care a avut posibilitatea de extindere a teritoriilor sale in Pacific, nu a beneficiat de acest privilegiu datorita vecinilor puternici din zona, fiind condamnata la suprapopulare. Daca avem in vedere teoria elaborata de Ratzel care spunea ca granitele sunt un produs al miscarii si conceptul de druckquotient al lui Ion Conea, putem ajunge la concluzia ca nevoia de spatiu a Germaniei era justificata. Numai ca odata inceputa aceasta expansiune, ea nu s-a oprit la spatiul vital de care Germania avea nevoie, ci Hitler a continuat politica de cucerire pentru a-si realiza dorinta de a deveni o mare putere. In privinta acestui concept de spatiu vital, teoriile lui Haushofer sunt in intregime preluate de Hitler si puse in practica.