Securitatea energetică - producători și consumatori

Rezumat

Securitatea energetică s-a dovedit a fi un termen greu de definit și de încadrat în concepte abstracte. Cert este că securitatea energetică a devenit o problemă de interes major pe agendele tuturor statelor de pe mapamond. În ciuda absenței unei definiții precise, securitatea energetică poate fi, totuși clasificată și privită din două perspective diferite: personală, pe de o parte, și națională.

Istoria securității energetice cuprinde evenimente diverse încă de la anii 1900 până în prezent și cu perspective asupra viitorului.

Principalii actori pe scena politicilor energetice sunt producătorii și consumatorii.

Cuvinte cheie:

Securitate energetică. Politică energetică, petrol, resurse, energie, afaceri externe, piață.

Introducere

În ciuda faptului că multe dintre guvernele lumii au pus un accent considerabil pe importanța securității energetice, nu există un consens în ceea ce privește definirea conceptului de securitate energetică.

Benjamin Sovacool a ilustrat, într-o lucrare a sa, 45 de definiții diferite pentru securitatea energetică, definiții care aveau multe aspecte comune între ele.

Conform Oxford English Dictionary, cuvântul „energie” reprezintă puterea și vitalitatea necesare pentru o activitate fizică sau mentală susținută sau puterea derivată din utilizarea resurselor fizice sau chimice, în special pentru a furniza lumină și căldură sau pentru mașinării. Securitatea poate fi definită ca fiind starea în care cineva sau ceva este ferit de pericol și de amenințări.

O definiție simplistă, obținută prin simpla alăturare a celor doi termeni, ar defini securitatea energetică drept un flux energetic stabil. Această definiție putea fi luată în considerare în secolul al XX-lea, dar timpurile noi, schimbările și evoluția atât a energiei, cât și a securității energetice și politizarea lor a dus la o varietate de definiții care doresc să expliciteze și să prezinte toate conceptele prezente în acest domeniu.

Securitatea energetică reprezintă problema care pune cea mai mare presiune pe state din punct de vedere al domeniului energetic. Potrivit unei lucrări ce aparține Agenției Internaționale a Energiei numită „World Energy Outlook” (2013), securitatea energetică reprezintă existența neîntreruptă a unor surse de energie la un preț accesibil. Asigurarea securității din punct de vedere energetic se poate concretiza prin încercarea de a fi cât mai independent în ceea ce privește producția de energie, prin limitarea utilizării surselor de energie cu capital străin sau de a stabiliza sursele energetice care provin de la țări cu care există relații de cooperare. Mai mult decât atât, statele caută să găsească noi surse de energie regenerabilă sau alternativă, cu scopul de a pentru a echilibra balanța dintre producția și cererea de energie.

Securitatea energetică poate fi privită din mai multe puncte de vedere. La nivel personal, noțiunea modernă a nivelului de trai este strâns legată de accesul la tehnologii care au ca scop ușurarea vieții oamenilor, de a oferi acestora un trai mai comod. Un lucru este cert: nu există suficiente resurse pe planetă astfel încât toată populația planetei să trăiască așa cum trăiesc majoritatea oamenilor din lumea industrializată. Securitatea energetică nu se reduce doar la diminuarea resurselor consumate, ci implică și menținerea unor nevoi fundamentale precum: încălzirea și răcireasănătatea, educația și o economie stabilă și productivă.

În ceea ce privește nivelul național, există o legătură strânsă între securitatea energetică și economie. De-a lungul timpului, secretul dezvoltării economice a fost considerat industrializarea, deci securitatea energetică a reprezentat și încâ reprezintă o preocupare atât pentru statele aflate în curs de dezvoltare, cât și pentru statele deja dezvoltate. Securitatea energetică paote fi cosiderată atât o chestiune legată de confortul personal, cât și de securitatea națională, lucru susținut de existența conexiunii dintre consumul de energie și creșsterea economică. Politica energetică a unui stat poate influența semnificativ politica sa externă, cum și cu cine se poate alia pe plan internațional; așadar, între politica energetică și cea externă pot exista diferențe.