Securitatea militară

UNDE SUNTEM?

De-a lungul istoriei Armata a fost privita ca scutul si sabia unui stat. În ciuda evolutiei securitatii si a noilor amenintari, functia traditionala a armatei este aceea de a îsi apara tara sau aliatii împotriva atacurilor armate externe. Aceasta sarcina nu include numai protejarea teritoriului statului si a suveranitatii politice, ci si protectia societatii în ansamblul ei. De la sfârsitul razboiului rece, liderii politici si militari au devenit constienti ca suveranitatea nationala este în pericol nu numai în cazul amenintarilor armate externe, ci si în cazul amenintarilor non-armate, precum terorismul, razboaiele civile, crima organizata, atacurile pe Internet si coruptia.Aproape toate fortele armate trec printr-un proces de reforma a apararii.

Reforma apararii: în ce scop?

Din 1990, majoritatea armatelor au suferit reforme radicale. Aceste reforme au avut loc în diverse tari din diferite motive, însa, simplificând, putem distinge trei obiective majore.

- Democratizarea

În multe din tarile post-comuniste, post-dictatoriale si post-conflictuale,principalul scop al reformei apararii a fost democratizarea:

- Armata raspunde în fata autoritatilor politice alese în mod democratic.

- Resursele necesare fortelor armate au fost contra-balansate de nevoile celorlalte sectoare ale societatii.

- Adaptarea la noul context de securitate

- Ajustarea marimii si bugetului armatei la noile amenintari la adresa securitatii.

- Pregatirea fortelor armate pentru a face fata noilor misiuni, ca de exemplu misiunile de mentinere a pacii.

- Internationalizarea

Din ce în ce mai mult, armata nu mai opereaza doar în contextul national, ci împreuna cu unitati ale altor tari. Aceasta cooperare internationala poate avea loc ad hoc, precum misiunile ONU de pace, sau într-o formula institutionalizata si de lunga durata (precum NATO) ori în baza unui tratat bi sau multilateral.

- Plasarea (partiala a) armatei sub comanda si în structurile organizationale internationale.

- Cresterea abilitatii armatei de a opera împreuna cu armatele altor tari în privinta echipamentului, pregatirii, limbajului, informatiilor, comenzilor si sistemelor de control (inter-operabilitatea).

Exemple de unitati internationale permanente:

- Prima unitate germano-olandeza - Batalionul Baltic (Lituania, Estonia, Letonia)

- Unitatea polonezo-daneza-germana -Batalionul multinational de geniu între Slovacia, Ungaria, România si Ucraina (Batalionul “TISA” )