Securitatea - paradigme ale securității

Problema securităţii a preocupat colectivităţile umane de-a lungul existenţei lor. Practic necesitatea asigurării vieţii constructive, de progres material şi spiritual, împotriva vitregiilor din afară, a apărut odată cu apariţia omului care s-a îngrijit de securitatea sa aşa cum s-a îngrijit de hrană sau adăpostul său.

Conceptul de securitate semnifică situaţia în care o persoană, grup de persoane, stat, alianţe, în urma unor măsuri specifice adoptate individual sau în înţelegere cu alţi actori, capătă certitudinea că existenţa, integritatea şi interesele lor fundamentale nu sunt primejduite. Dacă termenul de securitate semnifică linişte, sentimentul de a fi în afara pericolelor, de a fi protejat, insecuritatea este termenul opus securităţii şi presupune angoasa, sentimentul de pericol şi risc, impresia de a fi ameninţat, libertatea îngrădită.

Securitatea se realizează la toate nivelurile de organizare socială-individ-grup- stat-alianţe şi se manifestă în toate domeniile vieţii sociale: politic, economic, social, militar, demografic, ecologic, cultural, etc.

Securitatea se realizează de către puterea politică şi trebuie să îndeplinească

cumulativ următoarele condiţii:

- să fie acţiune a statului desfăşurată pe baza unui sistem normativ;

- să fie de competenţa unor instituţii ale statului;

- puterea politică să fie legitimă şi să primeze supremaţia legii;

- întemeierea acţiunilor pe un sistem de valori acceptate de către societate;

- respectarea drepturilor omului în conformitate cu reglementările internaţionale la care statul este parte;

- să nu producă insecuritate altor entităţi.

În cuprinsul aparatului categorial specific securităţii intră termeni precum: risc, ameninţare, pericol, stare de securitate, agresiune, conflict, interese naţionale, vulnerabilitate, obiective de securitate, sistem de securitate, mediu de securitate etc.

Pericolul poate fi considerat ca o stare, o situaţie creată ca urmare a punerii

în primejdie a existenţei sau integrităţii. Pericolul există indiferent de voinţa noastră, el poate lua naştere în confruntarea cu riscurile pe care ni le asumăm atunci când proiectăm şi desfăşurăm o acţiune, după o ameninţare prealabilă sau direct.

Riscul exprimă posibilitatea deteriorării stării de normalitate, prezenţa unor factori activi sau potenţiali care pot afecta mediul de securitate şi evoluţia către ameninţare şi pericol. În condiţiile în care agentul decident dispune de toate pârghiile de intervenţie şi îşi menţine capacitatea de control avem de aface cu un risc calculat. În momentul în care acţiunea factorilor nu mai este controlată, iar elementele sistemului, în relaţiile dintre ele, încep să fie afectate avem de a face cu începutul unei stări de criză. În situaţia în care nu s-au găsit soluţiile pentru eliminarea cauzelor care generează riscurile, dar sunt menţinute stările tensionale sub valoarea maximă de manifestare a disfuncţiilor în limita stării critice, securitatea sistemului nu este afectată. Ruperea echilibrului dintre forţele aflate în opoziţie înseamnă trecerea din sfera riscurilor în cea a pericolelor şi ameninţărilor.

Ameninţarea la adresa securităţii este considerată manifestarea intenţiei de afectare a valorilor fundamentale ale adversarului.

Riscurile şi ameninţările la adresa securităţii sunt în relaţie dialectică cu resursele la dispoziţie, pentru a le face faţă şi a le contracare.

În teoria relaţiilor internaţionale un concept foarte des folosit este cel de securitate naţională. Literatura de specialitate în domeniu îi consacră o bogată gamă de definiţii şi evidenţiază, totodată, conotaţiile sale principale, precum şi măsurile şi acţiunile necesare pentru realizarea ei.

În opiniile politologilor americani, ruşi şi europeni, securitatea naţională este definită prin perspectiva intereselor şi a poziţiei pe care le ocupă în raportul de forţe internaţional şi al mijloacelor folosite. Politologul american Walter Lippnann consideră că o naţiune şi-a realizat securitatea numai în măsura în care "nu este în pericol să trebuiască să-şi sacrifice valorile esenţiale dacă doreşte să evite războiul şi poate, dacă este ameninţată să menţină aceste valori prin victorie într-un astfel de război". Cu alte cuvinte, securitate înseamnă: capacitatea unei naţiuni de a împiedica un război sau, dacă acest lucru nu se reuşeşte, de a câştiga un război pentru a nu-şi pierde integritatea şi independenţa naţională.

În viziunea lui Arnold Wolfers, securitatea naţională are o dimensiune obiectivă şi una subiectivă. Dimensiunea obiectivă denotă o absenţă a ameninţărilor pentru câştigarea valorilor cum ar fi independenţa naţională, păstrarea "modului de