Sfântul Augustin despre Cetatea lui Dumnezeu

Aurelius Augustinus, Sf. Augustin sau Fericitul Augustin s-a nascut în 354 la Tagaste în Numidia, în nordul Africii, din tata pagân si mama crestina  sf. Monica. Numele de Aurelius nu l-a folosit niciodata. Si-a început studiile în orasul natal si le-a continuat la Cartagina, unde a studiat retorica. A desfasurat o activitate de profesor, fiind un maestru recunoscut al retoricii. A avut o tinerete furtunoasa si din concubinaj i s-a nascut un fiu, Adeodatus.

În 386 trece printr-o criza spirituala care îi deschide calea spre textul Bibliei si spre botez. În acelasi an se converteste la crestinism fiind influentat de episcopul Ambrozie, care l-a botezat, în noaptea de Paste a anului 387. A fost botezat împreuna cu fiul sau, Adeodatus si avea vârsta simbolica de 33 de ani! În 389 revine la Tagaste, unde întemeiaza o comunitate monahala. Din 391 devine preot îm Hippo Regius, iar în 395 este numit episcop de Hippo Regius, functie pe care o pastra pâna se va stinge din viata în 430, an în care este canonizat: Sf. Augustin de Biserica Romano-catolica si Fericitul Augustin de Biserica Ortodoxa. Biserica Ortodoxa nu îl ridica la rangul de sfânt pentru ca îi reproseaza trei erori fundamentale: suprematia harului în actul mântuirii- dupa Augustin, omul nu are merite proprii în actul mântuirii deoarece mântuirea este în intregime opera harului lui Dumnezeu; teoria predestinatiei- Augustin spune ca Dumnezeu a predestinat din veci pe unii la fericire vesnica si pe altii la pedeapsa vesnica; doctrina filioque- purcederea Sfântului Duh nu numai de la Tatal cât si de la Fiul. Oricum ar fi numit, Augustin ramâne Doctor comun al Orientului crestin si al Occidentului crestin. A cerut sa fie îngropat în cimitirul public si a ales urmatoarele cuvinte sa îi fie scrise pe mormânt: Calatorule, vrei sa stii daca dupa moarte poetul traieste? Iata, eu rostesc ceea ce tu citesti, iar vocea ta e a mea!.

Filosofia lui Augustin se concretizeaza în operele sale: De beata vita- 386 (titlu preluat de la Cicero), De dialectica- 387, De magistro- 389 (analiza posibilitatii de cunoastere prin învatatura, prin limbaj), De doctrina christiana- 396 si 426 (discutie despre fiinta divina), De civitate Dei- 413/427 (cea mai importanta opera fiind conceputa ca o istorie universala si care contine învatatura lui Augustin despre stat), Confessiones- 397. El înlocuieste conceptia timpului ciclic cu aceea a timpului istoric, linear; istoria este tamaduitoare în sensul de drum catre bine. Virtutilor preluate de la Platon- dreptate, cumpatare, curaj, întelepciune- Augustin le adauga virtutile crstine: credinta, speranta, iubire; acestea au fost completate cu virtuti umanitare; iubirea aproapelui, fidelitatea, increderea, umilinta.